Cum spui "Nu ştiu"?

Nici măcar cel mai bine pregătit vorbitor nu poate cunoaște TOTUL despre un subiect. În consecință, există oricând posibilitatea să ai de a face cu întrebări la care, dacă ești sincer, răspunsul este "Nu știu!" Îngrijorător e însă doar dacă răspunzi în acest mod la întrebări ce vizează aspecte elementare, a cărora necunoaștere te descalifică în ochii publicului. În rest, dacă este vorba de întrebări ce nu au legătură decât tangențial cu subiectul prezentării, sau dacă se referă la aspecte pe care nu le-ai studiat îndeajuns pentru că nu le-ai considerat importante din perspectiva pe care ai ales-o, poți oricând să admiți că nu știi răspunsul. În cazul primelor, însă, nici măcar asta nu e nevoie să faci, întrucât le poți semnala ferm dar politicos  celor ce le-au adresat că nu fac obiectul întâlnirii. Cum mai poți, totuși, pune problema în cazul celorlalte întrebări la care n-ai răspunsuri?

Poți cere un răgaz, promițându-i celui care a adresat întrebarea că-l vei contacta ulterior pentru a-i oferi răspunsul dorit ori îl poți pune în legătură cu un expert calificat să-i ofere lămuriri detaliate despre chestiunea în discuție. Poți, însă, dacă întâmplarea face ca în sală să fi recunoscut deja vreun astfel de expert, să apelezi la acesta pe loc pentru a afla detaliile necesare, prezentându-l ca pe o autoritate de a cărui opinie asupra chestiunii ești interesat în cel mai înalt grad. Nu te împiedică nimeni, totodată, ca atunci când o întrebare te pune în dificultate, să încerci să afli opinia celor din public asupra problemei, sau chiar pe cea a participantului ce a adus subiectul în discuție. Indiferent cum ai proceda, însă, nu uita niciun moment că nu e nimic rușinos în a admite că  nu le știi pe toate sau a cere ajutorul celorlalți pentru a lămuri aspectele neclare!