joi, 31 mai 2012

Sa va spun un secret!

Formulate de Robert Cialdini, legile persuasiunii pot fi aplicate cu succes si in cazul discursului public. Iata-le enuntate si explicate: Regula reciprocitatii, care spune ca, daca vei oferi ceva, cel care primeste va fi tentat sa raspunda gestului tau. Poti profita de ea, explicandu-le celor din audienta ca le vei oferi informatii care ii vor ajuta... in viata, in profesie, in relatii, in functie de subiectul pe care il abordezi. Legea consecventei se refera la, cum ii spune si numele, modul in care reusesti sa fii consecvent cu tine insuti si cu promisiunile pe care le faci oamenilor. Respecta ora de incepere a discursului, subiectul ales, ofera-le informatiile promise si vei vedea ca vor aprecia asta. O alta lege, a dovezii sociale, spune ca oamenii sunt tentati sa-i imite pe ceilalti. Da-le exemple de persoane care au reusit aplicand metodele pe care voi le expuneti sau au folosit informatii precum cele pe care le oferiti voi si sigur vor fi interesati. Legea simpatiei spune ca oamenenii ii plac pe cei care li se aseamana, pe cei in care se regasesc. Cautati puncte comune, accentuati-le si veti vedea ca veti deveni popular cat ai bate din palme.
Nu e, insa, suficient, trebuie cumva sa inspiri si incredere, caz in care te ajuta legea autoritatii: Oamenii tin cont de parerea expertilor si respecta persoanele cu autoritate. Demonstrati-le ca sunteti un epert, spuneti-le ce va recomanda sa vorbiti despre discurs si nu ezitati, daca simtiti nevoia, sa ii cereti cuiva sa va prezinte la inceputul discursului, ceea ce va aduce un plus de incredere in experienta si autoritatea voastra. In fine, dar nu in cele din urma, legea raritatii spune ca tot ce e mai greu de gasit este mai tentant: profitati si de acest aspect, cand va ambalati discursul, explicandu-le cat de valoroase sunt informatiile pe care le veti livra si ca altfel le-ar trebui multe eforturi pentru a le descoperi. Uneori, e suficient sa le dati senzatia ca le veti dezvalui un mister pentru a castiga definitiv atentia lor!

miercuri, 30 mai 2012

1, 2, 3... si-atat!

Trezeste-le interesul, amana si apoi rasplateste! Este reteta unui instructor de scriere creativa pentru romancieri in devenire insa poate functiona la fel de bine si in cazul unui discurs. 1. Trezeste-le interesul inca din primele minute si apoi 2. amana"dezvaluirile", oferindu-le informatiile gradat, lasandu-i sa descopere ei insisi unele raspunsuri pe parcurs, iar apoi, in fine...
3. rasplateste-i pentru atentie si implicare laudandu-i si oferindu-le un final spectaculos si motivant. 1,2,3... Mai simplu, nu se poate!

marți, 29 mai 2012

Credibil sau abordabil? Flexibil!

Potrivit specialistilor in comunicare, exista doua stitluri de prezentatori: credibili si abordabili. In cazul celor credibili, tonul este egal, aproape monoton, coborat la finalul frazei, gesturile si expresiile faciale sunt limitate iar contactul vizual este cat se poate de direct. Genul de personaj care inspira incredere, dandu-ti siguranta ca stie despre ce vorbeste si ca alaturi de el nu vei avea surprize. Cel abordabil, ridica tonul la finalul frazei, ca atunci cand pui o intrebare, gesturile sale sunt asimetrice si este in general foarte expresiv, atat in gesturi cat si in mimica fetei.
In ambele cazuri exista avantaje dar si constrangeri, pe care un vorbitor experimentat le poate inlatura jongland cu cele doua stiluri, reusind sa fie abordabil in anumite momente fara a-si pierde credibilitatea si credibil tot timpul, dar fara a da senzatia ca este inabordabil. Sigur ca nu va va fi usor sa faceti aceste jonglerii la primele discursuri, insa analizandu-va si analizandu-va publicul, exersand, veti avea ocazia sa invatati cand sa fiti mai mult abordabil si cand mai degraba credibil, in functie de mesajul transmis si de cei carora le vorbiti!

luni, 28 mai 2012

Ploua, ploua, bine-mi pare...

Exista ploi binefacatoare... ploaia de vara, care racoreste asfaltul incins pana la topire si face respirabil aerul... ori cea care, indiferent de anotimp, le asigura plantelor apa de care au nevoie... si exista ploile dezlantuite, care nu se mai opresc, care se tranforma in puhoaie si apoi in potop, maturand tot ce gasesc in calea lor, curmand vieti si lasand in urma drame... Singura diferenta intre unele si altele... cantitatea; ca intotdeauna, ce este in exces dauneaza.
Imaginati-va acum discursul vostru ca o ploaie. Daca vreti sa fie una care sa potoleasca setea de cunoastere a participantilor, impartasiti-le informatiile necesare, frumos "ambalate" si nimic in plus. Dati-le numai atat cat ii tin umbrelele, nimic suplimentar. Altfel, riscati sa-i inecati cu prea multa informatie ceea ce, cu siguranta, nu va doriti. Retineti: strictul necesar, spectaculos si pe intelesul tuturor. Nici mai mult, dar nici mai putin de atat!

duminică, 27 mai 2012

Grabeste-te incet!

Se spune sa nu alergi niciodata dupa autobuze si... femei, pentru ca oricum, daca astepti, o sa vina altul/alta... Ce ne facem insa cu cei care "alearga" in timpul discursului, nerabdatori sa coboare de pe podium si sa isi reia locul in public, acolo unde nu mai stau toti cu ochii pe ei, sorbindu-le cuvintele? Cum ii ponderam si in ce fel ii lamurim ca nu fuge nimeni dupa ei si nici nu le da nimeni niciun bonus daca termina inainte de termen?... Uitati-va la autostrazi, se grabeste cineva sa respecte termenele? :)) In general, omul, pus in fata unei situatii pe care nu o are sub control, are, ca si stramosul sau din epoca de piatra, doua variante: fie sa devina agresiv, pregatindu-se sa atace, fie sa... o stearga din fata unei provocari careia se teme ca nu-i va putea face fata. Pe acelasi principiu, vorbitorii fara experienta si care se lasa cuprinsi de emotii, au de multe ori tendinta de a "fugi" cu discurs cu tot, dupa ideile care si ele par sa-si fi luat talpasita, lasandu-i dezarmati in fata unei audiente "infometate".
Rezultatul? Publicul nu mai poate tine ritmul cu ei, uneori nici ei cu ei insisi si cu ideile, astfel ca sunetele risca sa se calce in picioare ca spectatorii de pe un stadion evacuat de urgenta, precipitarea ii lasa fara aer pe vorbitori, care par cuprinsi de apoplexie iar publicul intra in panica. In asemenea conditii, tot ce mai lipseste este sa sune cineva la 112, pentru a chema descarcerarea, sa-l scoata pe vorbitor din incurcatura in care s-a bagat mai rau ca intr-un hatis de liane. Poti evita, insa, toata aceasta nebunie, simplu: inspirand adanc, numarand pana la 10, inghitind cateva guri de apa, relaxandu-te si concentrandu-te asupra publicului si nevoilor acestora. Inspira, expira, numara si treci la treaba!

sâmbătă, 26 mai 2012

Cine va recomanda? Familia, vocea sau talentul?

V-amintiti scena din BD, cand trioul formidabil alcatuit din Gogu, Patraulea si Trandafir evalua pretendentele la un loc in trupa ce urma sa intreprinda un turneu in strainatate ? In cazul acesta va aminti ca membrii juriului le cereau concurentelor si referinte…Pe una o recomanda familia, pe alta vocea si talentul, deh, fiecare dupa posibilitati !
Gluma, gluma, dar recomandarile sunt importante, in orice situatie. Inclusiv in cazul unui discurs, cand inca din debut trebuie sa le aratati celor din public ce va recomanda sa le vorbiti despre subiectul ales. Exista insa si varianta cine, caz in care, inaintea voastra, altcineva va vorbi audientei despre voi si realizarile voastre. Multi sustin de altfel ca aceasta este si cea mai indicata metoda, prin simplul fapt ca altcineva va recomanda castigand din start puncte pretioase in evaluarea initiala pe care v-o face publicul. Sigur, cecul in alb pe care acesta vi-l ofera trebuie onorat cu o prestatie pe masura, altfel, pe cat de usor v-ati castigat increderea audientei, pe atat de usor o puteti si pierde. Asta, insa, depinde deja numai si numai de voi !

vineri, 25 mai 2012

Uita-te cine greseste!

Daca tot se spune ca e bine sa tragi invataminte din greseli, e de preferat ca, daca practici metoda asta, macar sa inveti din greselile celorlati, nu din ale tale. In acest caz, insa, trebuie sa treci de cealalta parte a baricadei si sa vezi situatia din punctul de vedere al publicului (in paranteza fie spus, aceasta e si singura perspectiva care conteaza, interesul publicului, asteptarile si nevoile acestuia fiind primordiale in orice prezentare. Vei avea astfel ocazia sa descoperi ca, de pilda, vorbitorii care au emotii au tendinta sa se grabeasca, isi freaca mainile, se misca dezordonat sau dimpotriva, stau tepeni ca niste statui de ceara, ii vei vedea cum isi cauta ingrijorati o ancora sau cum citesc cuvant cu cuvant ce scrie pe slide-urile incarcate de text pana la refuz... plus inca o mie de greseli pe care le vei descoperi astfel si vei evita sa le comiti pe viitor.
Sigur, exista si posibilitatea ca vorbitorul al carui discurs il urmaresti sa nu faca nicio greseala... ma rog, niciuna evidenta. Caz in care probabil ca vei avea de invatat de la el cum se face o prezentare de succes. Astfel ca, indiferent daca ai parte de o prezentare plina de greseli sau de una aproape perfecta, si intr-un caz si in celalalt, vei avea doar de castigat si, evident, de invatat!

joi, 24 mai 2012

Caramida cu caramida

Incercati sa va imaginati, cand va construiti discursul, ca v-ati construi o casa. Inainte de orice, aveti nevoie de un plan dupa care veti construi casa. Sigur ca trebuie sa tineti cont si de peisaj, de context, de cei carora le veti vorbi, pentru ca doar stiind cine va locui in casa veti sti si care sunt nevoile acestora. Pentru o constructie solida, e nevoie, insa, mai intai, de fundatie. Aici veti aseza experienta voastra, ceea ce va recomanda pentru a vorbi despre un anumit subiect. Apoi, veti incepe sa claditi, sa asezati informatiile ca pe caramizi, una peste alta, inaltand peretii. Le veti pune in ordine, altfel in loc de pereti veti avea un morman de caramizi. Intre ele veti aseza povesti, anecdote, tot ce poate functiona ca un liant. Nu veti uita sa lasati loc usilor si ferestrelor. Pe usi va veti strecura dintr-o incapere a discursului in alta, iar pe ferestre le veti arata celor din public perspectivele, ce ii asteapta dupa ce vor aplica ceea ce ii invatati. Incheierea va fi acoperisul pe care il puneti ca sa protejati tot ce ati investit in casa, insa asta nu inseamna ca ati terminat. Mai sunt finisajele (slefuirea discursului,) mobila - aspectele tehnice si orgaizatorice - si abia apoi va puteti chema prietenii/publicul la petrecerea de casa noua!
Ce te faci, insa, daca e vorba de un discurs de cateva minute, pentru care n-ai timp sa urmaresti toate etapele acestea? Ei bine, daca n-ai experienta, refuzi sa-l sustii. Daca ai, adica daca exista un teren solid, o baza pe care sa iti poti inalta discursul, atunci pui repede un... cort. Un discurs mai mic, flexibil, care se va rezuma la una-doua idei, cate poate adaposti un cort pe care il porti in spate in excursie. N-o sa te poti lafai in el, dar daca ai strictul neceear (baza si acoperisul) probabil ca vei face fata situatiei!

miercuri, 23 mai 2012

Multi de "nu" si un "DA" mare de tot

Utile in multe situatii, prezentarile realizate in Power Point se pot, insa, transforma in adversarii tai daca nu vei tine cont de cateva reguli simple! Cum ar fi: Nu folosi litere prea mici! Nu folosi litere prea mari! Nu incarca slide-ul cu text! Nu folosi imagini neclare!
Nu folosi culori care nu se potrivesc! Nu folosi prea multe efecte! Nu citi cuvant cu cuvant ce scrie pe slide! Nu te baza prea mult pe slide-show, oricand poate interveni o defectiune sau o pana de curent! Nu sta cu spatele la public! Nu folosi prea multe grafice! Plus inca o multime de nu-uri, de care daca vei tine cont vei avea parte de un DA! hotarat din partea publicului.

marți, 22 mai 2012

Sclipitor sau luminos?

Inventarea becului ii este atribuita lui Edison, dar, in realitate, ceea ce a facut acesta a fost sa realizeze primul bec functional. Inventat in 1800 de Humphry Davy, un om de stiinta englez, becul era initial o bucata de carbon care, alimentat de o baterie, devenea luminos. Ingenios, dispozitivul nu servea la nimic… Pana cand a venit Edison si, 8 decenii mai tarziu, la capatul a sute de incercari esuate, a descoperit formula unui filament capabil sa functioneze 1500 de ore fara sa se ardă! Cine isi mai aminteste insa azi de Davy si cati nu il considera pe Edison inventatorul becului??
Cam asa stau lucrurile si cu discursurile. E minunat sa reusesti sa tii publicul cu sufletul la gura, sa-l entuziasmezi si sa inchei speech-ul glorios, in aplauzele audientei ridicata in picioare. Daca vrei insa mai mult decat sa fii un vorbitor sclipitor, daca iti doresti sa devii unul care sa-si motiveze si "lumineze" publicul, trebuie sa ai in vedere si finalitatea discursului, valoarea practica a informatiilor pe care le livrezi, modul in care publicul le va pune in aplicare. Concentreaza-te, asadar, pe nevoile audientei, ofera-i solutii si asigura-te ca le va pune in practica, indeamn-o la actiune si ofera-i mijloacele sa faca asta, fara a-i da ocazia sa se intrebe, a doua zi, cu ce s-a ales din discursul tau!

luni, 21 mai 2012

De unde atat umor?

Umorul, in dozele potrivite, este nepretuit pentru un vorbitor in public. Audienta va fi relaxata, va intelege si retine mai usor totul daca ii vei oferi din cand in cand cazia sa rada ori macar sa zambeasca. Poate nu esti genul Andrei Duban, care stie o mie de bancuri si e gata oricand sa gaseasca unul adecvat temei, dar asta nu te opreste sa-ti pregatesti din timp cateva povesti amuzante care sa-si gaseasca locul in contextul discursului tau. Poate o sa te intrebi unde se gasesc aceste anecdote… Ei bine, viata e plina de momente amuzante, situatii care provoaca zambete, replici simpatice si asa mai departe. Se spune , de altfel, ca daca nu reusesti sa gasesti in jurul tau materiale amuzante, probabil trebuie sa-ti schimbi ochelarii… Tot ce ai de facut, asadar, e sa le observi si sa le retii.
Iar daca simti nevoia de ajutor suplimentar, ai de unde alege: inspira-te din culegerile de bancuri si acceseaza paginile de internet dedicate acestora, citeste literatura umoristica, asculta comici si mergi in cluburile care gazduiesc spectacole de stand up comedy, urmareste alti vorbitori, observa-i pe cei mai amuzanti dintre prietenii tai si invata de la ei! Fa apel la experientele tale si incearca sa descoperi care din intamplarile prin care ai trecut poate deveni o sursa de amuzament. Vezi ca ai de unde alege?

duminică, 20 mai 2012

Discursul 3D

Structura standard a discursului va este, presupun, familiara deja: introducere, cuprins, incheiere. Ca la scoala! Urmand-o, nu riscati sa va rataciti, nici voi, nici publicul. Riscati cel mult sa va plictisiti, ca intr-o excursie cu autocarul in care n-ati opri nicaieri inainte de ajunge la destinatia finala, multumindu-va cu imaginile "furate" din mers si indicatiile ghidului. Daca vreti mai mult, insa, trebuie sa va opriti din cand in cand si sa vizitati macar cateva obiective. In acest mod, abatandu-va in dreapta si in stanga, excursia voastra castiga o a doua dimensiune. Adaugati niste povesti memorabile despre aceste obiective si ati dat lovitura.
Toata lumea isi va aminti cu placere de excursie, iar discursul vostru va capata o anvergura pe care n-ati putea-o obtine altfel. Ca o cladire care avea fundatie dar n-avea geometrie. Povestile i-o vor oferi din plin, astfel ca discursul vostru va capata si a 3-a dimensiune, prinzand forma si viata chiar cub ochii publicului, pentru care calatoria va deveni astfel de neuitat!

sâmbătă, 19 mai 2012

Cu sau fara "copiute"?

Cu! Hotarat! prin "copiute" inteleg notite, in care ti-ai insemnat ideile principale ale discursului. Sa fie acolo in caz ca... Nici nu stiti cat ajuta, ce confortabil va veti simti stiiind ca le puteti folosi oricand pentru a va descurca prin labirintul in care v-ati bagat in timpul discursului. Poate nici nu va veti uita pe ele, insa reprezinta o plasa de siguranta la care va sfatuiesc sa nu renuntati. Amintiti-va si de copiutele de la scoala: cum scriind pe ele lectia, mai si retineai cate ceva!!
Cam la fel se va intampla si cu notitele: pregatindu-le, alegand ideile esentiale, va veti si structura discursul si veti gasi si firul logic al acestuia. Nu transcrieti insa tot discursul... Rezumati-va la ideile principale si adaptati-va textul discursului in functie de situatia de la fata locului. Nu va sfiiti sa improvizati, insa fara sa va abandonati/uitati obiectivele, urmarindu-le cu perseverenta si pasiune, conducandu-va publicul pana la destinatie.

vineri, 18 mai 2012

Cine se sacrifica?

"Sa bem o bere si sa sacrificam niste mici?"

Povestile sunt, pentru un discurs, ceea ce inseamna sarea si piperul pentru orice reteta, sunt lautarii fara care nunta nu e completa, mustarul fara care mititeii nu sunt mititei adevarati. Fara povesti, va fi nevoie de eforturi iesite din comun pentru a mentine atentia publicului, caruia niciodata un discurs fad, fara sare si piper, nu va reusi sa-i trezeasca entuziasmul. Ne-am nascut si am crescut cu povesti, suntem consumatori de povesti si personaje la randul nostru in alte povesti. Ale noastre se intersecteaza cu ale altora si toate povestile astea la un loc alcatuiesc o poveste, mai mare... suntem, cu alte cuvinte, in miezul povestilor si incojurati de ele, asa ca tot ce ai de facut e sa le observi si apoi sa te dai putin la o parte pentru a te te transforma, din ascultator sau personaj, in povestitor.
Sigur, exista si varianta povestilor la persoana I, poate chiar si mai atragatoare pentru public, insa cel mai important nu e personajul ci povestea, cea care ii face pe oameni atenti, curiosi sa-i afle deznodamantul, de dragul caruia vor fi atenti pana la final. Iar daca povestile tale vor fi presarate si cu umor, in doze potrivite, vei avea nu doar mustar pe mititei, ci si o bere rece ca gheata langa!

joi, 17 mai 2012

Ce (ti) se poate intampla?

In cazul in care va faceti griji in ce priveste succesul discursului, intrebati-va, macar asa, de curiozitate, care e cel mai groaznic lucru care vi s-ar putea intampla? Sa va blocati si sa uitati ce aveti de spus? N-ati fi primul... probabil tuturor vorbitorilor li se intampla asta din cand in cand, numai ca aceia cu experienta nu intra in panica si apeleaza la mici trucuri.. cum ar fi sa-i intrebe brusc pe cei din public daca se simt bine, daca e nevoie sa deschida o fereastra, daca e clar ce a explicat pana atunci, daca vrea cineva sa intervina sau are nevoie de lamuriri suplimentare... asta pana cand se deblocheaza mecanismul logicii si isi continua discursul, de acolo de unde au ramas... sau omitand pasajul pe care l-au uitat.
Ce s-ar mai putea intampla? sa va balbaiti groaznic? sa nu va gasiti cuvintele? uitati-va pe youtube si veti vedea zeci, sute, mii de cazuri de oameni de televiziune care patesc asta... si in loc sa se lase de meserie, merg mai departe.... Pentru ca fiecare astfel de experienta te face mai puternic. Edison a esuat de 5 mii de ori inainte de a gasi o formula care sa functioneze pentru filamentul becului electric. Ce-ar fi insemnat sa renunte dupa 4.999 de incercari? Nu renuntati,asadar. Preseverati, ganditi-va ca toti marii vorbitori au trecut si prin experiente mai putin placute si nu uitati nici un moment ca publicul este aliatul vostru si nu un inamic. Contati pe el si aveti incredere in voi!

miercuri, 16 mai 2012

Cei 4 P din portbagaj

Imaginati-va discursul ca pe o calatorie cu masina. Pasiunea care va anima este soferul, cel care hotaraste ruta si directia, viteza si destinatia, precum si obiectivele intermediare. Puterea (pe care v-o da cunoasterea, a subiectului, a audientei careia va adresati, a tehnicilor pe care le utilizati) este carburantul. Pregatirea, cea care va da incredere si va asigura succesul, este insusi vehiculul.
Numai de voi depinde, asadar, cu ce veti calatori: cu un Lastun sau cu un Ferrari, cu o masina la mana a doua, poluanta si care risca sa se opreasca in drum, sau cu una nemteasca, sigura, care nu va da niciun fel de emotii. In fine, Practica este acceleratia, cu cat veti exersa mai mult fiind capabili sa va asumati viteze mai mari si obiective mai ambitioase. Va doresc calatorie placuta!

marți, 15 mai 2012

Cine l-a topit pe Aisberg?

Pentru a trece peste primele momente ale unui discurs, cele in care iti iei avant pentru a efectua saltul spre subiectul acestuia, multi vorbitori folosesc diferite tehnici de „spart gheata”. Pentru a sparge, insa, ceva este nevoie de un soc, mai mare sau mai mic, in functie de cat de „casanta” e situatia. Se poate, totusi, si fara... daca, in loc sa spargi gheata, te vei hotari s-o topesti. Cand o spargi, greul cade pe umerii celor din public, carora le trasezi diverse sarcini sau pe care ii pui in postura de a iesi din starea de confort si a face ce le ceri tu. Daca, insa, vei opta pentru metoda mai blanda, responsabilitatea va fi numai si numai a ta.
Cum poti topi gheata? cu multa caldura... iar caldura va veni din tine, din pasiunea si emotiile pe care le vei transmite celor din fata ta. Vorbind cu pasiune, transmitand energie pozitiva, deschizandu-te in fata lor, gheata se va topi negresit iar tu vei avea in fata un public cald, o oglinda a starii tale de spirit. Fii asadar sincer, entuziast si hotarat sa ajungi la sufletul audientei si vei topi chiar si un aisberg!

luni, 14 mai 2012

"Repeteaza!"

Asa ii spunea Mircea Diaconu, intr-unul din filmele seriei cu ardelenii, lui Ilarion Ciobanu... Una e, insa, sa te repeti, si alta sa repeti. Sa te repeti este, de cele mai multe ori, gresit.. desi... desi intr-un discurs nu e gresit sa reiei informatia esentiala pentru a te asigura ca publicul o retine... doar ca trebuie s-o formulezi de fiecare data in alt fel, pentru a nu da impresia ca te repeti! Pe de alta parte, intotdeauna e indicat sa repeti discursul. Cum o faci, insa, pentru ca si asta e important? O poti face in gand, dar n-are aceeasi putere ca atunci cand faci asta cu voce tare, auzindu-te si poate chiar ascultandu-te. O poti face in fata oglinzii, dar asta implica riscul de a te concentra mai mult la cum arati in timpul discursului decat pe discurs in sine. In cazul in care vrei sa stii cum gesticulezi in timpul prezentarii, inregistreaza-te cu o camera video cand repeti si vei putea astfel analiza in liniste tot ce tine de comunicarea nonverbala: gestica, mimica etc.
Cat despre paraverbal, il poti analiza si mai simplu, inregistrandu-ti vocea si apoi analizand inflexiunile, ritmul, tonul, volumul... Cel mai potrivit, insa, este sa repeti in fata publicului: un public restrans, familiar, alcatuit din cei apropiati (colegi, rude, prieteni) dar un public care sa reactioneze la discursul tau, sa-ti ofere feed-back-ul necesar, perspectiva celorlalti asupra prestatiei tale. Repetand astfel, vei avea cele mai mari sanse de a ajunge la discursul perfect, ajustandu-l in functie de audienta si adaptandu-te tu insuti la nevoile acesteia.

duminică, 13 mai 2012

Practica, temelia succesului!

„Succesul este un joc — cu cît joci de mai multe ori, cu atît cîştigi de mai multe ori. Şi cu cît cîştigi de mai multe ori, cu atît vei juca mai bine." Citatul de mai sus demonstreaza inca o data de ce e nevoie de practica... in orice ai face, dar mai ales in ceea ce priveste vorbitul in public! Practica iti da incredere, dar iti da si ocazia sa iti slefuiesti discursul, precum si sa experimentezi diferite situatii astfel incat la un moment dat aproape nimic nou nu mai poate interveni pentru a te surprinde!
Practicand ai ocazia sa inveti la randul tau de la public si tot practicand vorbitul in public vei acumula experiente reusite care iti vor da puterea si prilejul sa evoluezi si sa devii un vorbitor de succes. Cu cat vei vorbi mai des in public, cu atat vei acumula mai multa experienta! Si cu cat vei acumula mai multa experienta, cu atat vei vorbi mai bine! Aminteste-ti de cel care se ruga in fiecare saptamana sa castige la Loto, dar nu juca niciodata... unele lucruri sunt obligatorii, chiar daca nu si suficiente pentru a avea succes. Iar in cazul public speakingului, practica face parte din aceasta categorie.

sâmbătă, 12 mai 2012

Metamorfoza pionului

Dintre toate piesele de pe tabla de sah, pionul este probabil cel mai surprinzator. E cel pe care il sacrifici cu cea mai mare usurinta, insa de multe ori poate schimba soarta partidei. Fie sacrificandu-se pentru echipa, fie inaintand stoic pana la ultima linie, acolo unde se transforma in ce vrei tu. Niciuna dintre celelate piese nu se poate metamorfoza cum o face pionul ajuns la destinatie, pionul care si-a atins obiectivul. In fiecare pion se ascunde o regina trufasa sau un nebun pus pe sotii, un turn sever sau un cal in plin avant, fiecare pion poarta in ranita un baston de maresal. La fel, in fiecare dintre noi se ascunde un vorbitor de succes, insa pentru a-l scoate la iveala trebuie sa inaintezi casuta cu casuta pana la ultima linie.
Trebuie sa fii atent la ce se intampla in jurul tau, sa-ti cunosti telul si sa nu te lasi oprit de nimic. Sa-ti stabilesti obiectivul si sa-l urmaresti cu perseverenta, sa inveti din esecuri si sa te hranesti din aprecieri. Descopera despre ce-ti place sa vorbesti, pregateste-ti discursul, repeta-l si apoi ia-ti inima in dinti. Nu te opri, indiferent de reactii, profita de fiecare ocazie de a vorbi in public si mergi inainte! La ultima linie te asteapta cea mai frumoasa rasplata: poti fi cine vrei tu!!

vineri, 11 mai 2012

Public Speaking - Tips & tricks.avi

http://www.succespersonal.ro/cursuri/dezvoltare-personala/public-speaking-tips-amp-amp-tricks-pentru-prezentari-de-impact

Te balbai des sau doar cand vorbesti?

"Un balbait vine la doctor. - Va balbaiti intotdeauna asa ? - N-nu, ddocc-ctore, dd-doarr c-cand v-vor-besc." Gluma, gluma, dar ce te faci daca ti se intampla asta? In niciun caz nu te gandi sa renunti la vorbitul in public. Uita-te la "Omul care aduce cartea" si vei avea in fata ochilor dovada ca balbaiala poate fi controlata. Autorul emisiunii, Dan C. Mihailescu, este unul dintre cei care au reusit sa depaseasca acest handicap. Cum e posibil? probabil ca nu exista o solutie universala, insa, ai de unde alege:
- poti merge la un logoped sau/si psiholog - poti incerca “psihanaliza” sau - iti poti imbogati vocabularul astfel incat sa reusesti sa eviti cuvintele cu probleme. Iar acestea sunt numai cateva din variantele care merita incercate. Mai multe despre subiect poti afla la: http://scapadebalbaiala.wordpress.com/2010/03/19/metode-de-tratare-a-balbaielii/ sau aici http://www.gandul.info/magazin/oscar-2011-cum-a-trait-dan-c-mihailescu-drama-regelui-balbait-din-the-king-s-speech-nu-stiti-ce-groaza-te-apuca-atunci-cand-nu-i-poti-spune-fetei-iubite-decat-te-iu-te-iu-8015418

joi, 10 mai 2012

Mai incearca!

Ce te faci daca dai chix? sigur ca nu esti la Olimpiada, dar te poti inspira din formula cu Ai reusit, tine-o tot asa, n-ai reusit, mai incearca! In niciun caz, daca ai ratat un discurs, nu asculta vocea aia aia interioara care-ti spune: Lasa-te, nu esti facut pentru asa ceva! 1. Pentru ca nu este productiva o asemenea atitudine.
2. Pentru ca nu este adevarat! Nimeni nu s-a nascut vorbitor si nu exista probabil vreun vorbitor de succes care nu fi trecut si prin momente proaste. Important este sa nu te lasi batut si sa mergi mai departe, invatand din erori, corectandu-le, asimiland si dezvoltandu-ti calitatile. Stiti ce spun canibalii.. In fiecare om e o parte buna! :)) Descoperiti-o si dezvoltati-o!

marți, 8 mai 2012

Ce, ma?

Un grup de turisti ajunge la Marele Canion sa admire ecoul. Prima data striga englezul: – I LOVE YOU ! Ecoul raspunde: I LOVE YOU! Apoi striga francezul: – JE T’AIME! Ecoul: JE T’AIME! Mai pe la sfarsit striga si chinezul: – HOAN TING TONG TO HUI !! Contrariat, ecoul exclama: CE, MA?
Morala: Vorbiti pe intelesul publicului! Altminteri, riscati sa va treziti cand va e lumea mai draga cu o astfel de intrebare.

PechaKucha, un alt-fel de karaoke

"PechaKucha reprezintă un format de susținere a prezentărilor, utilizat în evenimente precum PechaKucha Night. Numele derivă din termenul japonez pentru sunetul conversației, se traduce prin “vorbărie” sau “pălăvrăgeală” (“chit-chat” în limba engleză), iar pronunția este în trei silabe: peh-chak-cha. PechaKucha Night a debutat în anul 2003, în Tokyo, Japonia, sub forma unei reuniuni a designerilor și a creativilor, ca metodă de a împărtăși din expriența lor și de a vorbi despre proiectele pe care le realizează. Formatul a fost inventat de arhitecții Astrid Klein și Mark Dytham de la firma de arhitectură Klein Dytham architecture si se referă la susținerea unei prezentări cu ajutorul a 20 de imagini, fiecăreia fiind alocate exact 20 de secunde, totalul unei prezentări fiind de 6 minute și 40 de secunde. Imaginile înaintează automat iar prezentatorii vorbesc pe parcursul derulării lor.
În prezent, PechaKucha Night este o întâlnire informală și plină de voie bună unde oameni special invitați împărtășesc din ideile lor, experiențele lor, din munca lor, în formatul PechaKucha 20×20, în mai mult de 370 de orașe (număr de orașe active în luna Decembrie 2010). PechaKucha Night este un eveniment licențiat, care nu urmărește profitul, astfel încât oamenii implicați în organizare acceptă de buna voie această provocare ca pe o activitate distractivă și educativă de petrecere a timpului liber."
(http://ro.wikipedia.org/wiki/PechaKucha)

Cu leul in arena

Roma, in plina prigoana a crestinilor. Unul dintre acestia, aruncat in arena impreuna cu un leu fioros, se apropie de felina, careia ii sopteste ceva la ureche. Nici una, nici doua, leul o ia la fuga schelalaind.
Crutat, cu conditia sa dezvaluie ce i-a spus leului, crestinul le explica soldatilor: Simplu. I-am spus doar ca, dupa ce ma va manca, il veti ruga sa tina un discurs!

luni, 7 mai 2012

Actor sau vorbitor?

Vorbitul in public si actoria au multe in comun... nu doar publicul! Statutul vorbitorului, pozitia acestuia in lumina reflectoarelor, emotiile acestuia... pe toate le incearca si actorii. Si ei au un text de invatat, asa cum vorbitorul trebuie sa stie ce le va spune celor din public. Si unii si altii trebuie sa tina cont de imagine, sa intre in rolul unui personaj si sa le transmita celor din sala un mesaj inteligibil, captivant, memorabil. Dictia, vocea, gesturile, sunt la fel de importante si pentru unii si pentru ceilalti.
La fel, scenariul, decorul, recuzita. In loc de sufleor, vorbitorul are notitele, asezate undeva la indemana. Reactia publicului este esentiala si pentru unii si pentru ceilalti, de te intrebi daca exista, oare, vreo diferenta intre actor si vobitor... Probabil, doar aceea ca vorbitorul este si regizor si scenarist si actor, toate in acelasi timp!

duminică, 6 mai 2012

Reguli simple

Usor de utilizat si avand in plus avantajul ca poate fi mutat simplu dintr-un loc in altul, flipchartul este folosit de numerosi vorbitori pentru a sublinia ideile principale sau a nota ideile participantilor. Multa lume apreciaza de asemenea ca, avand ideile notate in timpul prezentarii pe flipchart, poti reveni la ele la un moment dat pentru a le reevalua sau repeta cu publicul si ca, de asemenea, le poti folosi la final, ca un jurnal al prezentarii. Pentru a profita , insa , din plin de toate aceste avantaje, trebuie sa respecti cateva reguli simple, precum sa te asiguri ca ai hartie destula si markerele au cerneala suficienta, ca scrii dintr-o pozitie laterala, astfel incat sa nu acoperi flipchartul, dar nici sa nu le intorci spatele participantilor.
Poti folosi mai multe culori (pe cele luminoase pentru a sublinia anumite idei, pe celelalte pentru a nota chiar ideile), litere mari, care sa poata fi vazute si de cei mai indepartati participanti, fara prea mult text pe pagina si folosind prescurtari oricand e posibil acest lucru. Le poti cere, de altfel, participantilor sa-ti sugereze varianta concisa a ideii care trebuie transcrisa pe foaie si e indicat ca, inainte de a nota ideile acestora, sa te asiguri ca ai inteles exact sensul acestora, astfel incat ceea ce notezi sa le reflecte fidel. Foloseste marcatori - daca pe pagina sunt doar cateva idei - sau numere, daca lista este prea lunga. Dupa discurs, nu arunca foile, numeroteaza-le, ruleaza-le, dateaza-le si pastreaza-le, pentru a putea revedea ulterior evolutia prezentarii!

sâmbătă, 5 mai 2012

Intelegi?

Probabil ca ati auzit anecdota cu trainerul care se dadea cu capul de flipchart strigand disperat: Nu inteleg, nu inteleg! si alt trainer, incercand sa-l linisteasca, spunandu-i: Stai, opreste-te, ca-ti explic eu! La care, primul, la fel de disperat, striga: De explicat, stiu si eu!!... dar nu inteleg, nu inteleg!! :)) Trist, dar exista si situatii ca asta, in care vorbitorul nu stie exact despre ce vorbeste, dar continua sa o faca. E greu de crezut, insa, ca un astfel de vorbitor va avea si succes. Poate va duce pana la capat prezentarea, poate va reusi sa-i pacaleasca pe unii dintre participanti, poate va reusi vreodata chiar sa-i prosteasca pe toti... dar proverbul cu ulciorul care nu merge de prea multe ori la apa e inca valabil, sa stiti!
La fel ca si acela ca poti sa-i prostesti pe toti o data, sau pe cativa mereu, dar nimeni nu va reusi sa-i prosteasca pe toti tot timpul! Asa ca nu va bazati prea mult pe talentul vostru de a lega cuvintele si aprofundati subiectul inainte de a vorbi despre el. Pregatiti-va minutios discursul, cereti ajutorul specialistilor, daca nu sunteti voi insiva asa ceva, asigurati-va ca stiti despre ce vorbiti si ca puteti raspunde intrebarilor celor ce vor dori detalii suplimentare, si abia apoi luati cuvantul. Nu de alta, dar e mai bine sa te dai cu capul de flipchart inainte, decat dupa discurs.

vineri, 4 mai 2012

Ce le spui?

Chiar si vorbitorii cu experienta, capabili sa parcurga fara emotii un discurs cu o structura arborescenta, vor prefera de multe ori schema clasica a speech-ului, cea pe care ati invatat-o la primele lectii de literatura: introducere, cuprins si incheiere. Introducerea va va da ocazia sa va prezentati, sa anuntati tema si eventual ideile principale ale prezentarii, in cuprins veti intra in detalii, explicand, argumentand, oferind exemple, iar in incheiere veti recapitula informatia livrata pentru a va asigura ca mesajul vostru a ajuns corect la public.
Mai clar, structura poate fi concentrata in formula: 1. "Spune-le ce o sa le spui!", 2. "Spune-le!" si 3. "Spune-le ce le-ai spus!" In consecinta, introducerea trebuie sa fie captivanta, cuprinsul - consistent, iar incheierea memorabila! Simplu, nu-i asa?

joi, 3 mai 2012

Scurt si la obiect!

Timpul este pretios! si al tau, si al publicului, asa ca ai mare grija cum il cheltuiesti. Incearca sa fii eficient si sa te rezumi la lucrurile esentiale atunci cand iti concepi si apoi cand iti prezinti discursul. Cuvantul cheie, in cazul asta, este SIMPLU. Structureaza-ti discursul simplu, rezuma-te la ideile principale. E normal ca pe parcursul pregatirii temei sa descoperi o multime de informatii interesante. Tine-le bine, dar nu te repezi sa le folosesti pe toate. Analizeaza-le, cere si parerea altora, si alege-le pe cele cateva cu adevarat importante. Presupunem ca ai depasit faza cand, elev fiind, te straduiai sa scrii la lucrare cat mai multe pagini, doar o vei impresiona pe profesoara.
Concentreaza-te la lucrurile importante si, indiferent cat de complexe sunt, gaseste o formula simpla de a le prezenta, astfel incat si un copil sa fie capabil sa priceapa si sa retina esentialul. Foloseste cuvinte pe care publicul sa le inteleaga, altminteri ii vei pierde pe participanti pe traseu. Slide-urile trebuie la randul lor sa fie cat mai simple, sa contina doar o idee sau un cuvant cheie, eventual insotit de o imagine elocventa. Fii scurt si la obiect, ofera-le un discurs construit logic si cu informatie interesanta si poti fi sigur ca participantii nu se vor plictisi. Iar daca mai adaugi cateva ingrediente (entuziasm, suspans, recuzita etc) vei obtine chiar mai mult de atat!

miercuri, 2 mai 2012

Extemporal

Lucrare de control in epoca de piatra. Inarmati cu dalti confectionate manual si topoare de la Bricostore, copiii scriu, concentrati, cand... se aude un urlet ca de fiara preistorica ranita!! Profesorul reactioneaza prompt: Fred, ce-ai patit? Plangand, acesta raspunde: Mi-a cazut copiuta pe picior!...
Intre timp, am mai evoluat si s-a inventat si hartia, astfel ca pentru notitele pe care va veti insemna ideile principlale ale discursului nu e nevoie sa luati roaba cu voi. Notitele, insa, ar fi bine sa le aveti la voi, inainte de orice altceva pentru ca va vor da mai multa incredere, va vor conferi siguranta ca, daca se intampla sa aveti un moment de blocaj, va puteti arunca privirile in ele. Nu e cazul sa aveti tot discursul pe hartie, dar cateva cuvinte cheie, ideile principale, va vor fi de folos in anumite momente. Asezati-le la indemana, eventual astfel incat sa va puteti arunca privirea discret in ele si vedeti-va de discurs, folosindu-le precum indicatoarele de pe un traseu turistic, care iti spun din cand in cand ca esti pe directia buna si cat mai ai pana la destinatie. Cata vreme sunteti pe traseul corect, veti fi in siguranta si voi si publicul!

marți, 1 mai 2012

Tips & tricks pentru o vanatoare eficienta

O fi fost cuvantul la inceput, insa primele tentative de a transmite in alt mod decat oral un mesaj s-au concretizat in imagini, fie ca ne referim la hieroglife fie, inaintea acestora, la picturile rupestre. In ce le priveste pe acestea din urma, e posibil ca ele sa se fi nascut din nevoia de a se manifesta a artistului care salasluia in sufletul omului pesterilor, dar mai logic pare sa fi fost vorba de ceva practic...
Imi pot imagina, de pilda, un curs practic pentru vanatori, in care trainerul folosea, pe post de slide-uri, imaginile desenate de el insusi, indicandu-le participantilor caracteristicile vanatului si tricks-urile pentru capturarea acestuia. Ori un curs de crestere a bizonilor domestici sau de tehnica negocierii cu triburile din proximitate... :)) O fi fost sau nu asa, ceea ce conteaza este ca imaginile pot fi de mare ajutor, iar daca omul pesterilor a simtit nevoia sa le foloseasca, de ce ne-am feri noi s-o facem? Folositi-le!