Caramida cu caramida

Incercati sa va imaginati, cand va construiti discursul, ca v-ati construi o casa. Inainte de orice, aveti nevoie de un plan dupa care veti construi casa. Sigur ca trebuie sa tineti cont si de peisaj, de context, de cei carora le veti vorbi, pentru ca doar stiind cine va locui in casa veti sti si care sunt nevoile acestora. Pentru o constructie solida, e nevoie, insa, mai intai, de fundatie. Aici veti aseza experienta voastra, ceea ce va recomanda pentru a vorbi despre un anumit subiect. Apoi, veti incepe sa claditi, sa asezati informatiile ca pe caramizi, una peste alta, inaltand peretii. Le veti pune in ordine, altfel in loc de pereti veti avea un morman de caramizi. Intre ele veti aseza povesti, anecdote, tot ce poate functiona ca un liant. Nu veti uita sa lasati loc usilor si ferestrelor. Pe usi va veti strecura dintr-o incapere a discursului in alta, iar pe ferestre le veti arata celor din public perspectivele, ce ii asteapta dupa ce vor aplica ceea ce ii invatati. Incheierea va fi acoperisul pe care il puneti ca sa protejati tot ce ati investit in casa, insa asta nu inseamna ca ati terminat. Mai sunt finisajele (slefuirea discursului,) mobila - aspectele tehnice si orgaizatorice - si abia apoi va puteti chema prietenii/publicul la petrecerea de casa noua!

Ce te faci, insa, daca e vorba de un discurs de cateva minute, pentru care n-ai timp sa urmaresti toate etapele acestea? Ei bine, daca n-ai experienta, refuzi sa-l sustii. Daca ai, adica daca exista un teren solid, o baza pe care sa iti poti inalta discursul, atunci pui repede un... cort. Un discurs mai mic, flexibil, care se va rezuma la una-doua idei, cate poate adaposti un cort pe care il porti in spate in excursie. N-o sa te poti lafai in el, dar daca ai strictul neceear (baza si acoperisul) probabil ca vei face fata situatiei!