Internetul si hidrantul

Sursa generoasa de informatii, internetul poate deveni o capcana pentru cei care isi pregatesc un discurs, principala problema fiind chiar abundenta informatiilor. Incercati orice cautare si veti gasi mii, zeci de mii de pagini, a caror relevanta e decisa de mecanismul fiecarui motor de cautare in parte. Printre ele sunt informatii valoroase pentru cei care se documenteza in vederea unui discurs, dar si multa inforamtie parazitara. Mai mult,pe langa informatiile a caror acuratete este garantata de notorietatea si expertiza celor care au redactat-o, exista si informatii a caror credibilitate este cel putin indoielnica, astfel incat trebuie tratate cu multa circumspectie. Cum spune Mitchell Kapor,unul dintre pionerii din domeniul computerelor personale, sa cauti informatii pe internet, este ca si cum ai incerca sa bei apa de la un hidrant.

Ce e totusi de facut daca vrei sa bei apa de la robinet? Cel mai simplu, este sa alegi informatia in functie de autoritatea sursei. Astfel, scapand de grija informatiilor incerte, vei reduce totodata semnificativ aria cautarii si vei avea siguranta ca informatiile acumulate sunt de valoare. Sigur, si dintre ele va trebui sa alegi doar cateva, cele mai relevante, insa cu siguranta iti va fi mai usor decat daca n-ai fi aplicat acest filtru. Confrunta apoi informatiile din mai multe surse,cum procedeaza gazetarii, si afla care e de notorietate si care poate fi inedita pentru publicul caruia i te adresezi. Renunta la informatiile comune si alege-le pe acelea care vor da valoare discursului tau, aplicand regula, tot jurnalistica, potrivit careia printre calitatile stirii se numara, pe langa relevanta sau proximitate, ineditul. Surprindeti astfel publicul, spune-i ceva ce nu stia si vei avea satisfactia de a-ti fi facut datoria cum se cuvine.

Ca la IKEA!

Discursul nu este o poezie, ale carei versuri sunt mereu aceleasi, indiferent in fata cui ai recita-o, si nici o partitura care, indiferent de context, are aceleasi note cu aceleasi durate! Discursul va fi mereu diferit, in functie de publicul caruia te adresezi, de circumstantele in care il rostesti, momentul zilei, spatiul in care are loc prezentarea si alti o mie de factori "perturbatori". In consecinta, nu te stradui sa retii discursul cuvant cu cuvant. O poti face in caazul unui discurs scurt, dar chiar si asa, va parea lipsit de viata, daca nu-l vei "condimenta", particularizandu-l in functie de cei carora le vorbesti si de context. Iar in cazul unui discurs mai lung, iti va fi aproape imposibil.

Renunta, deci, la aceasta idee si contruieste-ti un discurs flexibil, ca mobila de la IKEA, cu module cu care sa te poti juca si jongla in functie de imprejurari. Pe de o parte, vei evita sa te repeti de la un discurs la altul, construindu-ti de fiecare data alta prezentare, cu elementele dispuse intr-o alta "geografie", iar, pe de alta parte, vei putea sari unele module si introduce altele in functie de nevoile si reactiile publicului. Iar daca iti vor lipsi unele elemente, nu va fi o drama, pentru ca vei putea realiza cu usurinta o alta configuratie a discursului, astfel incat ascultatorii nici sa nu realizeze absenta acestora.

Planul B

Omitandu-i din discutie pe cei care n-au nici Planul A (cei care, bazandu-se pe experienta, vin in fata publicului si vorbesc fara nicio pregatire prealabila, dar si fara mari sanse de a sustine un discurs memorabil), toti cei care sustin o prezentare ar trebui sa aiba un Plan B., alcatuit din raspunsuri la intrebarile de tip Ce faci daca...? Ce faci daca videoproiectorul"crapa" in timpul sau inaintea prezentarii? ori, nu se strica, dar ii lipseste un cablu? Ce te faci daca laptopul nu mai vrea sa se deschida? Ori nu mai vrea sa citeasca discul pe care ai prezentarea? Dar daca ai luat alt disc de acasa?

Pentru unele din aceste situatii, nici nu exista vreo solutie, singura varianta demna de luat in calcul fiind sa va pregatiti si o prezentare fara suport audio-video. In acest caz, printati in prealabil materialele din slide-show si celelalte imagini si grafice pe care vreti sa le folositi. Pentru celelate situatii, copiati prezentarea pe un stick si, eventual, trimiteti-va si un mail care s-o contina, astfel incat sa stiti ca o puteti acces in caz ca...

Soricelul fara coada

Menite sa aduca un plus discursului, slide-show-rile risca sa fractureze prezentarea daca de fiecare data cand schimbati imaginea trebuie sa va duceti la laptop pentru a da comanda "next". Sigur, puteti ramane langa laptop, insa in cazul acesta ratati prilejul de a fi langa ecran, in centrul atentiei, avand situatia sub control, tranformandu-va in schimb intr-o "anexa" a pc-ului. Exista, insa, si alte variante, mai inspirate. Cea mai "ieftina" fiind sa aveti un ajutor, cineva care, la semnul vostru discret, sa schimbe imaginile, la fel cum pianistilor le intorc paginile partiturilor asistentii lor.

Ori, daca vreti sa va descurcati singuri, exista posibilitatea de a folosi un mouse wireless, conceput special pentru prezentari. Cele mai simple, va vor da ocazia sa va "plimbati" printre imagini, cele mai complexe, chiar sa navigati prin calculator, asa cum ati face-o cu un mouse obisnuit. Si unele si altele sunt practice, insa, inainte de a va duce in fata publicului, exersati functionarea lor pentru a dobandi siguranta in manevrarea acestor dispozitive.

Vorbeste!

Invitat sa le vorbeasca unor studenti despre arta scrisului, laureatul premiului Nobel, Sinclair Lewis, a intrat în sala, i-a privit pe toți, apoi a întrebat: — Câți dintre voi vor cu adevărat să devină scriitori? Aproape toți studenții au ridicat mâna. — Și atunci ce căutați aici? De ce nu scrieți? i-a întrebat Lewis, dupa care a ieșit pur si simplu afară din clasa. Poate Sinclair a exagerat, insa este cat se poate de adevarat ca, daca te vei rezuma la teorie, fara a-ti face curaj sa si practici tot ce ai invatat, este egal cu zero. Public speakingul si scrierea creativa au multe in comun. In zadar, deci, veti citi despre vorbitul in public, veti merge la cursuri sau veti urmari alti vorbitori, daca nu veti exersa. Cititi, participati si urmariti si discursurile altora, dar profitati de orice ocazie pentru a vorbi la randul vostru. O puteti face vorbindu-le prietenior ori celor din familie, dar si inscriindu-va in grupurile de suport, daca exista vreunul in localitatea voastra. In acest din urma caz, avand avantajul ca veti intalni oameni preocupati la randul lor de vorbitul in public, care va vor urmari cu atentie, indicandu-va deopotriva ce e bine dar si ce trebuie sa corijati la discursul vostru.

Oscar pentru rol secundar

Ca-n cinematografie, si-n cazul Public speakingului exista personaje principale si secundare, carora li se adauga , desigur, figurantii. Sigur ca e tentant sa va asumati rolul principal, insa, daca vreti sa aveti suces, tratati publicul drept personajul principal, fie el si colectiv, si asumati-va rolul secundar, dar de care incercati sa va achitati exemplar, incat sa meritati un Oscar. Cat despre rolurile de figuranti, ar fi bine sa nu se simta nimeni dintre participanti in postura asta. Odata ce am stabilit ca publicul este protagonistul intalnirii, concentrai-va asupra lui si ajustati-va discursul in functie de el. Va va fi mai usor daca veti folosi aceasta schema, schitata de Lenny Laskowski, in articolul "7 Aspects Of A Dynamic Presentation", pe baza literelor care alcatuiesc cuvantul AUDIENCE. A_udience - Cine sunt cei care vor participa , cati vor veni la eveniment? U_nderstanding - Ce stiu ei despre subiectul pe care il veti aborda? D_emographics - Ca varste au, sexul, educatia etc? I_nterest - De ce vin la eveniment? O fac voluntar, i-a invitat sau chiar trimis cineva? E_nvironment - Unde va avea loc discursul, unde veti sta voi, pot sa va vada si auda toti? N_eeds - Care sunt nevoile participantilor, ce vor sa afle, cum poti raspunde acestor nevoi? C_ustomized - Cum poti particulariza mesajul pentru a se potrivi publicului? E_xpectations - Ce se asteapta sa invete de la voi? Poate ca par numeroase, dar daca veti reusi sa raspundeti multumitor tuturor acestor intrebari, veti avea cu siguranta parte de ecouri pozitive din partea publicului si de un Oscar din partea juriului. Pentru rol secundar, dar tot Oscar!

Cum scapam de ticuri?

Suparatoare la oricine, dar mai ales la cineva aflat in postura de vorbitor public, ticurile pot fi expresii care se repeta pana la exasperare ori gesturi care risca sa-l scoata la un moment dat din sarite si pe cel mai calm participant. Ganditi-va numai la un pix care tacane tot timpul pentru ca vorbitorul nu-si poate astampara altfel nervii decat jucandu-se cu el, la un scaun care scartaie intruna din cauza bataielii nervoase a celui care-l ocupa sau la o suvita rebela pe care vorbitorul insista fara succes s-o aseze, fie cu mana, fie scuturand capul cu totul. Oricare dintre ele poate ruina un discurs altminteri decent, asa ca trebuie eliminate. N-o veti putea face, insa, fara ajutor, pentru ca e (aproape) imposibil sa realizezi singur care-ti sunt ticurile. Ai de aceea nevoie de cineva indejuns de onest si curajos care sa-ti atraga atentia asupra lor, iar apoi sa te urmareasca daca reusesti sa le eviti si in ce masura. Ori, daca vei constata ca nu poti gasi o asemenea persoana, tot ce mai poti face este sa te inregistrezi si apoi sa vizionezi propria prestatie pentru a-ti identifica ticurile si apoi pentru a lupta impotriva lor.

Cei trei C

Identificati de experti, cei 3 C ai Public Speakingului sunt: Continutul (considerat de cei mai multi esential, motivul pentru care publicul se mobilizeaza si chetuieste timp si alte resurse ascultandu-te), Claritatea si Congruenta discursului (in absenta carora publicul va pleca mai degraba nelamurit, confuz, iritat, oricum, numai satisfacut nu). Celor 3 C mentionati li se adauga, insa, ca-n povestea celor trei muschetari care erau... patru, doua C-uri care il privesc pe vorbitor si in absenta carora acesta va avea mult de lucru pentru a multumi publicul. Ii va fi insa mult mai usor daca va fi Credibil si Convingator, folosind argumente, demonstrandu-le ca stapaneste subiectul si, deci, merita increderea asistentei, si vorbind cu multa pasiune despre tema abordata.

Straluceste!

Teama ca ar putea gresi, ca vor fi judecati sau ca se vor face de ras ii impiedica pe multi sa vorbeasca in public, in cazul unora manifestandu-se chiar fizic, fie ca e vorba de cei care se inrosesc brusc si-si pierd vocea numai la gandul ca trebuie sa ia cuvantul, ori chiar de cei carora li se face brusc rau in aceleasi circumstante. Nu e, insa, nimic ciudat in asta... e vorba de o provocare care starneste emotii, iar emotiile sunt binevenite cu conditia sa le gestionezi eficient, ajutandu-te de ele pentru a da culoare si convingere mesajului tau. Inima care bate brusc mai cu putere, pompand sangele mai alert decat de obicei si umplandu-va de culoare obrajii, energia pe care o simtiti si care va indeamna s-o rupeti la fuga undeva, cat mai departe de publicul care va asteapta discursul, pot fi si trebuie folosite pentru a da stralucire cuvintelor voastre. Utilizati-le imprimand pasiune discursului, putere vocii voastre si energie corpului vostru si bucurati-va de efectul pe care il veti produce astfel.

Profitati de oportunitati!

Multi vorbitori fac eroarea de a nu-si pregati finalul, rezumandu-se sa declare la sfarsitul discursului ceva de genul « Asta a fost tot ! », « Atat am avut sa va spun ! », « Ma opresc aici !» sau, pur si simplu, « Multumesc pentru atentie! ». Nu e suficient si riscati chiar sa compromiteti un discurs bun cu o incheiere confuza, lipsita de imaginatie sau improvizata. Ca si introducerea, incheierea trebuie sa fie puternica, memorabila. Iar pentru a reusi, trebuie s-o tratati ca pe o oportunitate: • de a recapitula principalele puncte ale discursului vostru. • de a le sugera teme de reflectie ulterioara participantilor. • de a lasa publicului o amintire pozitiva a discursului vostru. • de a incheia cu un gand memorabil , o poveste relevanta sau emotionanta. Profitati de oportunitate, incheiati memorabil si veti avea satisfactia de a le fi oferit celor din public un discurs complet.

Continut, stil, structura

Sunt trei elemente definitorii pentru discursul vostru. Continutul , fiind probabil si cel mai important, trebuie sa va concentrati asupra sa, iar asta s-o faceti inca de cand alegeti subiectul, care trebuie sa raspunda nevoilor publicului. Odata ales, studiati-l, adunati informatii despre el si apoi pastrati doar esentialul, informatia valoroasa , inedita, utilizabila de catre asistentza. Stilul este maniera in care prezentati acesta informatie si va va defini in fata publicului, caruia insa trebuie sa va adaptati intotdeauna. Pentru a avea succes in fata unor asistente diferite trebuie insa sa aveti indeajunsa flexibilitate cat sa jonglati cu stilul autoritar si cel abordabil, fara a cadea in niciuna dintre extreme. Sa fiti prea lejer, poate dauna autoritatii voastre, iar sa fiti prea autoritar poate indeparta publicul. In fine, structura este organizarea mesajului, care, in principiu, se face dupa formula Introducere/Corpul discursului/Concluzia. Ca folositi aceasta structura sau o alta, important este sa existe una, structura fiind practic scheletul discursului. Fara ea, acesta risca sa devina o masa informa de mesaje aruncate de-a valma si care nu vor reusi sa se concretizeze in nimic.

Balonul e rotund!

Cine ar fi crezut ca Rusia, formatia care a zdrobit Cehia in prima etapa a grupelor turneului final al C.E. de fotbal, va pleca acasa dupa trei meciuri? Multi o si vedeau favorita la titlu, iar dupa doua etape era pe primul loc cu 4 puncte. Ca si calificata, cum se spune... A fost de ajuns, insa, sa piarda in fata Greciei si, prin jocul rezultatelor, rusii s-au dus la hotel si si-au facut bagajele pentru a pleca acasa. Asta e fotbalul si de-aia se spune ca balonul e rotund. Putem, insa, invata din surprizele de felul acesta ca uneori calculele hartiei nu coincid cu realitatea... sau, mai simplu, ca uneori socoteala de acasa nu e totuna cu aia din targ. In Public speaking, aplicand-o, trebuie sa luam in calcul ca oricand pot interveni surprize si ca e bine sa fim pregatiti pentru a le face fata. Ganditi-va ca s-ar putea sa nu mearga un calculator, poate interveni o pana de curent, poate veni potopul care sa inunde sala unde tineti discursul sau un cutremur care poate zdruncina pana si cele mai intime convingeri ale publicului votru... de toate trebuie sa incercati macar sa tineti cont si sa aveti ceva pregatit, un plan B, de aplicat in astfel de situatii... normal, nu veti putea acoperi tot, dar e bine sa limitati la minim "imprevizibilul", fiind totodata pregatiti oricand sa improvizati ceva pentru a iesi din situatiile care altfel ar risca sa va scape de sub control. Practicand vorbitul in public, insa, va veti confrunta cu ele si veti invata din fiecare intamplare ce trebuie facut, astfel ca, pe masura ce veti sustine mai multe discursuri, vor fi tot mai putine situatiile in care veti putea fi surprinsi.

Ai doar de castigat!

Indiferent ce ocupatie ai avea (evident, insa, ca exista si exceptii care confirma regula), vei avea doar de castigat obisnuindu-te sa vorbesti in public. Pe langa faptul ca vei castiga mai multa incredere in fortele tale, in capacitatea ta de a face fata unei asemenea provocari, vei deveni mai popular, vei putea afla de la ceilalti ce ii intereseaza cu adevarat... care sunt reactiile lor la opiniile tale,cum intampina ei ideile tale, ce le place si ce nu in ceea ce le oferi/ceea ce faci tu, ce ii surprinde si ce cunosc deja despre subiectul abordat. Reteaua ta de cunostinte se va largi de asemena considerabil, iar daca vinzi un produs sau un serviciu vei avea ocazia sa-ti cunosti mai bine publicul tinta, ba chiar si sa faci unele vanzari directe. Indiferent ce oferi, vei avea ocazia sa te faci cunoscut in mod direct, stabilind o relatie mai apropiata cu cei care te intereseaza, iar ei vor avea astfel prilejul sa asocieze numelui tau discursul pe care l-ai sustinut si mai ales impresiile pe care acesta le-a produs asupra lor.

Cum ne imbracam?

Ca si cum ar fi cazut sifonierul pe noi ? sau ca si cum am fi intrat in primul second-hand si am fi luat ce-am nimerit si ce am apreciat ca ni s-ar potrivi? Nici, nici ! Pe de o parte, trebuie sa-i acordam respect publicului si prin modul cum ne imbracam, prezentandu-ne curati si ingrijiti, dar fara a incerca sa epatam. Pe de alta parte, sa nu uitam ca suntem in fata publicului nu pe post de modele care prezinta ultimele creatii vestimentare ale vreunui creator de moda, ci pentru a-i vorbi cu pasiune, convingator, despre subiecte de interes. Vom evita deci orice i-ar putea distrage atentia : accesorii inutile, culori prea tipatoare etc si vom cauta sa alegem din garderoba haine care ne vor ajuta sa ne simtim bine, in largul nostru, nu ne vor incomoda in miscari si ne vor ajuta in acelasi timp sa inspiram incredere publicului.

Dimensiunile conteaza!

Un umorist american spunea ca arta de a vorbi in public este arta de a dilua o idee care poate fi expusa in 2 minute intr-un discurs de doua ore. Subscriu, cu precizarea ca in cele doua ore publicul va reusi sa retina ideea aceea sclipitoare care putea fi enuntata in 2 minute dar n-ar fi avut acelasi impact asupra audientei. Pe de alta parte, insa, intr-adevar, lungimea discursului este un subiect care preocupa vorbitorii… dar si publicul, caci doar acesta este nevoit sa-i suporte pe vorbitori. Exista teorii potrivit carora publicul ar fi atent cam 20 de minte dupa care, daca nu schimbi ritmul, stilul, ideea, i-ai pierdut. Eu cred ca-i poti pierde chiar mai repede daca discursul tau nu-i captiveaza si ca ii vei tine atenti si o ora daca esti spectaculos. De aceea, merg pe mana celor care spun ca un discurs trebuie sa fie ca o fusta mini. Amandoua trebuie sa fie suficient de lungi ca sa acopere problema si destul de scurte ca sa capteze interesul.

Un simplu de-click!

Ce te faci daca ai parte de un blocaj in timpul discursului si realizezi ca nu mai stii ce sa zici? Li se poate intampla si vorbitorilor cu experienta. In cazul lor, de altfel, e si mai complicat pentru ca acestia au tendinta sa nu-si mai pregateasca nici notitele acelea care i-ar putea scoate din incurcatura.... Tot experienta, insa, ii va ajuta sa iasa din astfel de situatii... pe de o parte, pentru ca isi vor pastra calmul, stiind ca genul asta de blocaj dureaza, in general, cateva secunde, fiind nevoie doar de un "de-click" pentru a recupera "datele pierdute". Pe de alta parte, vor apela la mici trucuri, menite sa-i ajute sa castige timpul necesar depasirii blocajului. Probabil cea mai simpla metoda, in asemenea momente, este cea de a chestiona publicul. Formule precum: "E indeajuns de clar?", "Vreti detalii suplimentare despre subiect?" "Aveti intrebari? Sunt gata sa va raspund." ori "Poate cineva rezuma ce am spus pana acum?" pot fi de mare ajutor in astfel de situatii. Nu numai ca va vor da destul timp sa depasiti blocajul, dar veti obtine si indicii suplimentare, menite sa va ajute sa va amintiti ce vroiati sa le spuneti!

"Scamatorii" utile

Iata trei "trucuri" care ar trebui sa va ajute sa scapati de angoasele pe care le trezeste in multi oameni ideea de a vorbi in public: 1. Imaginati-va un deznodamant fericit! Vizualizati-l! Inchipuiti-va cucm va fi cand sala se va ridica in picioare iar participantii vor da buzna sa va ceara autografe si sa va ofere buchete de flori... chiar daca asta va face doar sa zambti neincrezatori, tot e mai bine decat sa va imaginati ca totul va fi un dezastru si ca veti fi nevoiti sa iesiti alergand pe usa din dos! 2. Ganditi-va la pubic si la informatiiler pe care i le oferiti, la beneficiile pe care aceste informtaii le vor aduce audientei. Concentrati-va sa le oferiti celor din public informatii utile, asigurati-va ca le vor intelege si le vor putea aplica. Orientandu-va atentia catre ei, veti scapa de presiunea pe care o simteati ca apasa asupra voastra! 3. Tratati fiecare discurs ca pe un pas inainte pe drumul catre obiectivul vostru, acela de a deveni niste vorbitori de succes. In acest fel, orice greseala va fi o lectie si nu o tragedie, fiecare eroare va va ajuta sa va slefuiti talentul de vorbitor iar fiecare discurs va fi o ocazie de a va imbunatati tehnicile si a dobandi noi aptitudini in vederea viitoarelor prezentari.

Cele cinci simturi

Cata vreme dispunem de cinci simturi, de ce nu le-am folosi pe toate si in cazul unei prezentari? N-ai nevoie decat de putina imaginatie si vei gasi solutii de a include in prezentare si momente care sa presupuna folosirea altor simturi decat vazul si auzul. Un exercitu in care participantii trebuie sa ghiceasca obiectele pipaindu-le sau sa recunoasca un fruct gustandu-l... ori niste betigase parfumate sau esente volatile folosite inspirat, orice ai alege va fi bine venit cata vreme ii va ajuta pe cei din fata ta sa intre in atmosfera si sa se bucure de aceasta experienta, care va deveni memorabila si pe care vor dori s-o repete cat mai curand!

Da muzica mai tare!

Traim intr-o lume a spectacolului! iar asta ne obliga ca, daca vrem ca discursul nostru sa aiba impact, sa il transformam si pe el intr-un spectacol. Cu tot ce inseamna asta: scenariu, lumini, replici, decor, recuzita, actori, spectatori, proiectii, muzica... Muzica? Da, si muzica! Un fond sonor adecvat poate face adevarate minuni, fie ca il folositi in debutul intalnirii, pentru a-i ajuta pe participanti sa intre in atmosfera prezentarii, in timpul discursului sau chiar la final. Evident, muzica trebuie aleasa in functie de tema si mai ales stilul discursului, mai dinamica sau mai lenta, de la caz la caz. Evitati sa porniti sau sa opriti muzica brusc, crescand si, respectiv, reducand progresiv volumul acesteia, iar in cazul in care vreti sa vorbiti cu muzica pe fundal, aveti grija ca nu cumva aceasta sa acopere vocea voastra. Iar daca aveti rezerve in ce priveste gusturile voastre muzicale, nu renuntati la ideea de a folosi sunete pentru a va pigmenta discursul, ci apelati la sfaturile cuiva competent pentru a va ajuta sa alegeti fondul potrivit temei si stilului vostru de prezentare. Veti avea doar de castigat!

Ridica-ti privirea!

Fa-o, chiar daca ai emotii, si uita-te la public! Stiu, daca esti la prima experienta de a vorbi in public, vei fi tentat sa stai cu ochii in hartii sau in ecranul cu prezentarea, oriunde in afara de sala din care te scruteaza curioase o multime de perechi de ochi. Depaseste-ti totusi angoasele si ridica privirea. O sa fii acum tentat sa te uiti undeva peste ei, poate intr-un punct de pe peretele din fata. Nu e situatia ideala, dar, cu siguranta, e mai bine decat sa stai cu privirea in pamant,ca si cum le-ai spune ceva rusinos sau ai fi fost pedepsit pentru vreo nazbatie. In plus, ai avantajul ca vei fi tentat sa vorbesti tare, incat sa se auda pana in acel punct, aplicand instictiv lectia actorilor cu experienta, care isi regleaza volumul vocii astfel incat sa auda si cei din ultimul rand. In cele din urma, insa, tot va trebui sa faci si pasul urmator... acela de a-ti privi publicul in ochi. Te vei uita mai intai la cineva din public care ti se pare ca te priveste cu simpatie si te sustine incuviintand din cap si zambind incurajator la afirmatiile tale, dar apoi trebuie sa incerci sa iti muti privirea si spre ceilalti. Va fi greu la inceput, dar numai la inceput... ulterior, vei vedea ca asta te ajuta enorm, folosindu-te de privire pe de o parte pentru a-ti intari spusele, dar si pentru a vedea reactiile publicului si a actiona in consecinta. Fa-ti, asadar, curaj si ridica privirea!

Tara arde si nimeni n-aude!

Ce spui trebuie sa fie in congruenta cu modul in care o faci! Imagineaza-ti pe cineva anuntand ca a izbucnit un incendiu in cladire si ca aceasta trebuie evacuata de urgenta, spunand asta cu voce joasa si un calm pe care l-ar invidia si englezii... probabil ca nimeni n-ar seziza gravitatea situatiei. Tonul si volumul vocii trebuie asadar adecvate mesajului pe care il transmitem, mediului in care o facem dar si publicului caruia ne adresam. Putem vorbi in soapta cand ii spunem cuiva ceva la ureche, dar daca vom face la fel in fata unui public numeros probabil ca ii vom determina pe cei din fata noastra sa se uite dupa telcomanda aia afurisita, pentru a da sunetul mai tare. Asta, insa, nu insemna ca trebuie sa tipam la cei carora le vorbim. Poate veti fi surprinsi, dar chiar si daca va adresati, sa zicem, unor octogenari, e posibil ca multi dintre ei sa auda inca bine, fiind suficient sa le vorbiti normal pentru a va face auziti. Exista, desigur, si exceptii, momente cand ridicam tonul pentru a accentua ceva sau cand coboram volumul vocii pentru a-i face curiosi pe cei din public... insa odata ce ne-am atins obiectivul, vom reveni la volumul normal al vocii, unul care sa le permita tuturor celor din public sa auda fara efort ceeea ce le spuneti!

Sfaturi pentru un sejur reusit!

Te-ai putea speria cand te-apuci sa studiezi mai atent vorbitul in public vazand cat de numeroase sunt elementele care il alcatuiesc si la care trebuie sa fii atent daca vrei excelenta. Totusi... nu te impacienta, nimeni s-a nascut invatat si, totodata, nimeni nu-ti cere sa te transformi peste noapte intr-un vorbitor senzational. Gandeste-te la cineva care se duce la plaja si care ar vrea sa se bronzeze din prima zi... nu va reusi decat sa se aleaga cu niste arsuri groaznice si sa-si compromita intregul sejur... Ia-o, asadar, incet... corijandu-ti, ajustandu-ti discursul si modul de a-l sustine, adaugandu-i de la o prezentare la alta noi elemente de impact si transformandu-l astfel in timp intr-unul memorabil. In caz contrar, te vei trezi ca, in loc sa te concentrezi asupra a ce ai de spus, vei fi preocupat de cum si unde stai, cum gesticulezi, unde te asezi, cum iti schimbi tonul vocii sau cum mentii contactul vziual... si am putea continua asa la nesfarsit, uitand de esenta discursului si anume mesajul pe care vrei sa-l transmiti. Concenteraza-te asupra lui, fara a neglija detaliile dar evitand cu orice pret sa te incurci in ele!

Nu te-ntinde!

Principiul "Mai putin inseamna mai mult" se aplica si in ceea ce priveste discursurile... Ganditi-va o clipa: vi s-a intamplat des sa va plangeti sau sa auziti pe altcineva facand-o pentru ca un discurs a fost prea scurt?? Nu? Banuiam eu... :)) In consecinta, nu va intindeti prea mult cu discursul pentru ca riscati sa vi se intample exact ce ar pati cineva care intinde un elastic... la un moment dat, s-ar putea sa-ti scape din maini si sa te trezesti cu el in ochi! O regula pe care o aplica si scriitorii este ca, indiferent cat de pretioase consideri ca sunt informatiile pe care le contine discursul, sa tai fara sa stai mult pe ganduri 10 la suta din ele. Amintiti-va ca "mai putin inseamna mai mult!". Totodata, cand estimati durata discursului, luati in calcul ca publicul are si el reactii, ceea ce inseamna cateva minute in plus: fie ca veti spune ceva amuzant, care va starni rasete si aplauze, ori veti spune ceva care ii va intriga pe cei din public si vor adresa intrebari, trebuie sa luati in calcul si aceste situatii cand masurati durata discursului. Apoi, pentru a va asigura ca va incadrati in timp, ingrijiti-va sa aveti undeva pe perete, la vedere, in sala unde sustineti discursul un ceas inspre care sa va aruncati discret privirea din cand in cand pentru a verifica daca sunteti in grafic. In fine, pentru a avea si mai mult control asupra timpului, structurati-va discursul pe module, capitole, spuneti-le cum vreti, cu care sa puteti jongla si la care sa puteti renunta in cazul in care intrati in criza de timp, fara a afecta intreaga structura. Ganditi-va la mobila tip Ikea si la cum puteti adauga sau renunta la unele module de mobilier. Procedati la fel si veti avea un discurs flexibil, adaptabil oricarei situatii.

Ce te faci daca n-ai talent?

Sigur ca exista vorbitori talentati si altii mai putin inzestrati. Acestia din urma au, insa, doar un pic mai mult de muncit decat ceiallti, realitatea fiind ca si unii si alti trebuie sa sa straduiasca daca vor sa exceleze, pentru ca talentul nu poate inlocui munca iar fara ea este steril, inoperant, nu da roade si nu iti adduce satisfactii. Pe de alta parte, insa, munca ii poate ajuta si pe cei mai putin inzestrati sa progreseze si sa dobandeasca aptitudinile cu care altii au avut norocul sa fie daruiti. Cazul lui Demostene, cel mai mare orator al antichitatii, este elocvent in acest sens. Impresionat de arta oratorilor din epoca sa, Demostene si-a dorit sa poate face la randul lui acelasi lucru si, dupa ce s-a pregatit cu cei mai retori si-a facut curaj si a luat cuvantul in fata multimii. N-a avut succes: vocea ii era prea slaba, pronuntia - defectuoasa, respiratia - prea scurta, frazele erau confuze, gesturile stangace. Intr-un cuvant: dezastru! Ce-a facut Demostene? a decis ca trebuie sa munceasca pentru a-si corecta greselile! Pentru a-si intari vocea si pentru a dobandi o respiratie mai ampla, a inceput sa rosteasca lungi cuvantari pe malul marii, straduindu-se sa acopere zgomotul valurilor spargandu-se de tarm, sau in timp ce urca pante cat mai abrupe, ceea ce ii cerea un control atent al respiratiei. Pentru a-si corecta defectele de pronuntie, lua in gura pietricele, straduindu-se sa rosteasca si in aceste conditii cuvintele clar. Mai mult, pentru a se asigura ca nu va abandona exercitiile, s-a inchis in casa si si-a ras parul pe o parte a capului, astfel incat sa nu fie tentat sa iasa in lume si sa-si piarda vremea cu frivolitati. Increderea in sine, dragostea pentru oratorie si mai ales vointa de neclintit, toate acestea l-au ajutat in cele din urma sa reuseasca, acolo unde cei mai multi ar fi renuntat!

Un soricel un pic bolnav

Intalnire de gradul III in jungla, intre un elefant si un soricel: - Oau, da‘ ce mare esti?!!, exclama soricelul. -Ei, na, sunt... mananc mult, mama si tata sunt si ei mari... -Da‘ esti exagerat de mare! -Pai dorm si la pranz, am pofta de mancare... Dar tu de ce esti asa de mic?, il intreaba si elefantul. -Toata ziulica alerg, mananc putin, si mama-i cam micuta... -Totusi… esti extrem de mic! se mira elefantul. -Asa-i, oftează soricelul, mananc prea putin... si cand eram mic am fost si bolnav... Oricat de tentant ar fi sa procedati precum soricelul, gasind scuze pentru a nu vorbi in public (“Nu sunt facut pentru asta!”, “Nu sunt pregatit inca!”, “O s-o fac, dar alta data!”, “Ce sa caut eu acolo?”, “Sunt altii mai buni decat mine!” etc), renuntati la aceasta idée. Fara practica, oricata teorie ati inmagazina si oricate tehnici ati asimila, veti fi in situatia celui care invata sa inoate fara sa vrea sa ia contact cu apa, pentru ca ba e prea rece, ba e prea calda, prea albastra sau prea verde, prea neagra sau prea… uda! Luati-va, asadar, inima in dinti, inspirati adanc si vorbiti!

Inviorarea... discursului

Sarea si piperul (chiar si asta e o metafora, nu?) oricarui discurs, comparatiile si metaforele va vor ajuta sa dati viata prezentarii voastre. Nu va sfiiti asadar sa le folositi, turnand cate o portie zdravana din fiecare in oala in care ati pus discursul la fiert. Aveti totusi grija la proportii, ca nu cumva sa cadeti in cealalta extrema si sa iasa discursul prea sarat ori prea piperat si, de asemenea, nu folositi ingrediente "trezite", "rasuflate"... spuneti-le cum vreti... altminteri, s-ar putea ca intr-un final sa nu mai aiba nicio aroma fiertura voastra si sa va treziti cu ceva precum "balastul" din armata. Folositi, asadar, metafore si comparatii proaspete, originale si veti inviora discursul, prezentarea voastra va avea impact iar cei din public vor intelege mai usor conceptele pe care va straduiti sa-i ajutati sa le asimileze.

Investeste in tine!

Multi vorbitori care astazi impresioneaza prin discursul lor va vor marturisi, daca ii veti intreba, ca au "imprumutat", premeditat sau involuntar, cate ceva de-alungul timpului de la alti vorbitori pe care i-au ascultat/vazut/urmarit in diferite ocazii. Niciunul dintre ei nu va rata prilejul de a urmari, de fiecare data cand se iveste posibilitatea, alti speakeri, pentru a invata lucruri/tehnici/trucuri noi. La fel cum un scriitor nu se poate rezuma la a scrie, fiind nevoit sa si citeasca pentru a-si largi orizontul, la fel si un vorbitor care vrea sa faca performanta va urmari cu mare atentie prestatiile altor speakeri pentru a invata din lucrurile bune pe care acestia le fac dar si, eventual, din greselile lor. Marian Rujoiu, fondator al unei firme de training, el insusi un trainer inzestrat, marturisea zilele trecute ca a platit recent o mie de euro pentru a merge la Londra la una dintre conferintele lui Anthony Robbins. Din ce scria pe blogul sau, reiesea ca nu regreta niciun euro-cent pentru ca experienta a meritat toti banii, pana la ultimul. Pe Marian l-am cunoscut cu ocazia cursului Training pentru traineri, organizat la Ploiesti de Centrul Succes Personal. Tot acolo l-am cunoscut pe Gabriel Avacaritei, realizator de emisiuni tv si trainer pe teme de branding personal. Sau pe Adrian Popescu, psiholog, care sustine traininguri pentru cei care vor sa-si descopere misiunea in viata si sa devina oameni de succes. Iar acestea sunt doar cateva din cursurile pe care le puteti urma la Succes Personal, in Ploiesti, Soseaua Vestului nr. 12. Pentru ca mai este si cel de Public Speaking... sau intrunirile lunare ale clubului de Public Speaking, care tot acolo se petrec. Daca v-am facut curiosi, vizitati site-ul www.succespersonal.ro, alegeti-va un curs, inscrieti-va online si mergeti sa vedeti cu ochii vostri ce si cum. Inscrieti in campul "De unde ati aflat de acest curs?" codul tricks4publicspeaking.blogspot.com si veti beneficia de o reducere de 20 la suta! Eu sper sa alegeti cursul de Public speaking, insa, orice ati alege, cu siguranta veti avea multe de invatat si despre cum sa vorbiti in public.

Demonstreaza-le ca iti pasa!

Vorbitorii fara experienta au tendinta sa creada ca, daca sunt in centrul atentiei prin natura imprejurarilor, totul se invarte in jurul lor. Realitatea este, insa, ca, daca exista vreun personaj la care se raporteaza tot discursul, acela este publicul. Iar pentru fiecare din public, cel mai important este cum se simte el si ce il intereseaza pe el. Concentrati-va asupra intereselor lor si mai putin asupra impresiei pe care vreti s-o faceti! Raspundeti-le intrebarilor carora cei care va asculta le cauta raspunsul! Demonstrati-le ca va pasa de ei. Pe principiul reciprocitatii, va vor raspunde intr-un mod corespunzator, rasplatindu-va cu atentia si simpatia lor. Bonus, realizand ca personajul principal este publicul si nu voi, veti scapa, in buna masura, si de trac!

Increderea se construieste pas cu pas

Celor din public le poti castiga increderea demonstrandu-le ca ti-ai facut temele (ti-ai pregatit discursul), ca esti sincer cu ei si ca iti pasa cu adevarat de nevoile lor. Cum iti castigi insa increderea in tine? probabil ca e mai dificil, mai ales ca ai acces si in "culise", unde poti vedea si mopul femeii de serviciu si sufleorul care in unele seri mai vine cherchelit la spectacole si incurca piesele cu replici cu tot intre ele, si emotiile actorilor, in general tot ceea ce in lumina reflectoarelor dispare... Si-atunci? constient de toate ezitarile, punctele tale slabe, prejudecati, cum poti evolua la stadiul in care sa devii increzator in capacitatea ta de a le face fata celor din public? Simplu: demonstreaza-ti asta cu fiecare ocazie, transformand fiecare discurs intr-o experienta reusita. Altminteri, cateva experiente nefericite te pot trage atat de mult in jos incat sa nu-ti mai doresti nici sa iesi din casa. Alege-ti, insa, teme care te preocupa, subiecte pe care le stapanesti si un public interesat si nu vei avea parte de asa ceva. Practicand, vei vedea ca micile greseli sunt tot atatea lectii din care poti invata cum sa fii maine mai bun decat azi si poimaine si mai bun. Construieste-ti o serie de experiente pozitive si raporteaza-te la ele inspirandu-te pentru altele si vei merge din succes in succes!

Uneori, o mie de cuvinte nu sunt suficiente!

Ati auzit de cel putin o mie de ori formula "O fotografie face cat o mie de cuvinte" si e adevarat ca, de multe ori, o fotografie vorbeste de la sine, oferindu-i privitorului informatie cat o poveste intreaga si emotii care unui scriitor i-ar pune talentul la grea incercare pentru a le surprinde. Totusi... imaginile nu pot tine locul cuvintelor, nu le pot inlocui, iar cele o mie de cuvinte pe care le substituie nu sunt totdeauna suficiente pentru a intelege ce se ascunde in spatele imaginii. Uitati-va la fotografia de mai jos... ce vedeti? un copil uimit? Ce l-a surprins atat de tare? A vazut Iepurasul? Il are in fata ochilor pe insusi Mos Craciun?... Parca are o casca in urechi.. oare asculta la radio o poveste care il tine cu sufletul la gura?

Veti intelege mai bine, insa, ce simte copilul, afland ca imaginea surprinde momentul in care acest baietel, pe nume Harold Whittles, aude primele sunete din viata lui, gratie unui aparat auditiv pe care medicii i l-au pus in urechea stanga. Cea ce schimba putin datele problemei si putin mai mult perspectiva asupra fotografiei, dar mai ales demonstreaza ca oricate informatii si emotii ar transmite o imagine, povestea are nevoie si de cuvinte pentru a fi inteleasa!