Clovn sau orator?

Umorul descreţeşte frunţile, înviorează atmosfera, atrage atenţia. Este, cu alte cuvinte, un ingredient care merită folosit într-un discurs. Dacă te hotarăşti, însă, să-l utilizezi, fă-o cu măsură. Aţi auzit oameni plângându-se că o prăjitură este prea dulce? Atunci înţelegeţi şi cum e posibil ca prea mult umor să dăuneze unei prezentări. Pe de o parte, mesajul vostru riscă să se dilueze ori să fie "acoperit" de glumele voastre. Pe de altă parte, credibilitatea voastră riscă şi ea să aibă de suferit, devenind la un moment dat neclar când vorbiţi serios şi când glumiţi.

Iar dacă practicaţi şi autoironia, recomandată, de altfel, de cei mai mulţi specialişti vorbitorilor în public, făcând-o prea des riscaţi să treceţi drept un personaj care nu e în stare de nimic, câtă vreme scoateţi în faţă doar defectele şi greşelile voastre. Folosiţi, deci, umorul, în general, iar autoironia, în particular, cu precauţie şi încercaţi să evitaţi să vă transformaţi dintr-un vorbitor amuzant într-un clovn de duzină!