Vorbitul este ca mersul pe bicicletă, dacă ai mers vreodată, e suficient să te urci pe ea şi-ţi vei aminti. În realitate, vorbitul în public este ca sportul, dacă nu te antrenezi constant, pierzi contactul cu performanţa şi vei avea dificultăţi de fiecare dată când vei fi nevoit să susţii un discurs, ca şi cum te-ai afla la primele încercări de acest gen. Nu renunţa, aşadar, la a vorbi în public măcar din când în când, indiferent de circumstanţe.
Nimic nu poate fi mai rău decât un public apatic! De fapt, există ceva cu mult mai înspăimântător: un public ostil. Din fericire, nu se întâmplă prea des, dar e posibil să fii nevoit, de pildă, să susţii un discurs despre dăruirea la locul de muncă într-o companie care tocmai şi-a anunţat angajaţii că urmează reduceri de personal şi micşorări de salarii. Oricât de bun vorbitor ai fi, vei avea cu siguranţă dificultăţi în a susţine discursul şi nu trebuie să intri în panică dacă oricât te-ai strădui nu vei reuşi să le schimbi starea de spirit. Probabil ca nimeni n-ar putea-o face în aceste circumstanţe.
Imaginându-ţi cum ar arăta publicul fără haine, în lenjerie intimă, vei scăpa de emoţii! Ai auzit probabil atât de des sfatul acesta încât pare deja o axiomă. În realitate, însă, nu vă va ajuta cu nimic. Fie că veţi izbucni în râs, dându-le senzaţia celor din public că aţi luat-o razna, fie că vă veţi pierde concentrarea, veţi fi departe de scopul propus, acela de a vorbi siguri pe voi, aşa că renunţaţi la idee şi găsiţi/învăţaţi alte metode de a vă gestiona emoţiile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu