Coşmarul vorbitorilor

Nimic nu-l îngrozeşte mai mult pe un vorbitor decât imaginea unei săli pline de oameni plictisiţi, căscând, consultându-şi insistent ceasurile sau telefoanele ori străduindu-se din răsputeri, dar fără succes, să nu închidă ochii. Ce poţi face, însă, pentru a scăpa de un astfel de "vis urât"? Înainte de orice altceva, nu te grăbi să pui pe seama discursului tău starea publicului! E posibil, dacă nu chiar probabil, ca asistenţa să se manifeste astfel pentru că ora este nepotrivită (fie că e încă prea devreme, fie că e deja târziu), din cauza condiţiilor din sală (poate e prea cald) ori din cauză că spectatorii tăi tocmai vin de la un prânz copios ori de la un cocktail unde au "consumat" mai mult decât ar fi fost cazul. Chiar şi dacă ai de a face cu astfel de circumstanţe, nu trebuie însă să te dai bătut. Ce-i drept, sarcina ta va fi mai dificilă, dar ia asta ca pe o provocare  şi răspunde-i acesteia cum  se cuvine, folosindu-te de câteva "trucuri" pentru a-i face totuşi pe cei din public atenţi la speech-ul tău.

Spune-le poveşti! Nu cu scopul de a-i adormi, cum facem cu cei mici seara la culcare, ci pentru a le stârni curiozitatea. Aminteşte-ţi de Şeherezada, care-l ţinea pe sultan nopţi întregi treaz spunându-i poveşti! Adaptează-ţi însă poveştile  publicului căruia te adresezi, astfel încât să  se simtă implicat şi să realizeze că poate trage unele învăţăminte din aceste relatări. Nu-ţi modifica discursul în funcţie de poveşti, ci caută-le pe acelea care se potrivesc discursului tău. Implică-ţi în acelaşi timp publicul, invitându-i pe cei prezenţi să adreseze întrebări, propunându-le exerciţii ori diverse activităţi şi adresându-le întrebări la rândul tău. Nu în ultimul rând, foloseşte-te de voce şi de limbajul trupului pentru a rupe monotonia. Dacă vrei să  îi ţii în priză, schimbă ritmul, volumul, tonul, mişcă-te prin sală, priveşte-i în ochi, transmite-le energie, fă tot ce depinde de tine pentru a-i ajuta să "supravieţuiască" acestei  provocări şi a se putea bucura de discursul tău!