Stâlpii Islamului şi principiile persuasiunii

Religia islamică se întemeiază pe cinci aşa numiţi stâlpi: mărturia de credinţă ("Nu există [dumne]zeu în afară de Dumnezeu, iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu"), rugăciunea (musulmanii se  roagă de cinci ori pe zi), pelerinajul la Mecca (pe care fiecare musulman trebuie să-l facă măcar o dată în viaţă), postul din Ramadan (pe perioada căruia trebuie să se abţină de la mâncare, băutură, fumat şi relatii sexuale din zori până după apusul soarelui) şi dania rituală (obligatorie, se cifrează la 2,5 % din valoarea veniturilor, destinată ajutării celor nevoiaşi). Musulmanii adevăraţi le respectă cu stricteţe, iar faptul că religia lor a devenit una din cele mai influente din lume se datorează şi consecvenţei cu care credincioşii urmăresc aceste principii. Religiile nu sunt însă singurele care funcţionează în virtutea unor principii. Ştiinţa funcţionează în mod similar, în baza unor legi, enunţate de-a lungul timpului de cei care au studiat diferitele fenomene. Iar persuasiunea este şi ea o ştiinţă, utilă vorbitorilor publici, întemeiată pe proprii stâlpi, patru la număr, potrivit lui Gustave Le Bon, părintele psihologiei maselor.

Conform acestuia, "cei patru factori principali ai convingerilor populare", de care liderii se folosesc pentru a impresiona şi convinge, sunt: "prestigiul, care sugerează şi impune, afirmaţia nedovedită, care se dispensează de discuţii, repetiţia, care face să se accepte ca sigure lucrurile afirmate, şi contagiunea mintală, care face rapid foarte puternice convingerile individuale cele mai slabe". Conştient sau nu, mai spune Le Bon, de aceste tehnici se folosesc toţi cei care vor sa fie convingători, fie că e vorba de "un simplu şarlatan dornic să vândă un elixir, un financiar ingenios, obligat să vândă nişte valori mediocre, sau chiar un conducător puternic care vrea să-şi determine poporul la mari scrificii."