Voinţa lui Churchill

Winston Churchill este considerat şi astăzi drept una din cele mai influente personalităţi britanice ale tuturor timpurilor, fiindu-i recunoscute, nu numai de susţinători, dar şi de către adversari, abilitatea politică, fermitatea opiniilor, puterea de a lua decizii într-o perioadă dramatică precum al II-lea Război Mondial, la fel ca şi talentul oratoric. Câţi, însă, dintre cei care astăzi ascultă discursurile acestuia, rămase în arhivele radioului britanic, şi-ar putea imagina că, la începuturile carierei sale, Churchill a avut de înfruntat un impediment major în vorbire? Astfel, potrivit mai multor autori,  viitorul laureat al Premiului Nobel pentru... literatură, se bâlbâia, fiind în acelaşi timp, şi sâsâit.

În loc, însă, să renunţe pur şi simplu, Churchill, cu o tenacitate care i-a caracterizat întreaga carieră, s-a luptat cu aceste probleme, până când a reuşit să le depăşească. Potrivit mai multor surse, n-a ezitat chiar să poarte o proteză proiectată după modelul "pietricelelor lui Demostene" pentru a scăpa de defectele de vorbire. Dorinţa de a-şi împărtăşi ideile şi de a lupta pentru ele l-au ajutat să treacă peste aceste obstacole şi să devină, la fel ca Demostene în vremea sa, unul din marii vorbitori ai timpului său, demonstrând că voinţa poate birui multe piedici şi este o calitate esenţială pentru oricine îşi doreşte să ia cuvântul în public.