vineri, 15 februarie 2013

Sfânta Treime

Cifra magică a vorbitorilor publici este 3. Nu 2, nu 4, nu 7, nici măcar 10. Fireşte, fiecare număr are semnificaţia sa şi există o mulţime de teorii care spun că atât lumea materială cât şi cea imaterială sunt dominate de cifre. Nu e nevoie, însă, să mergem atât de departe, întrucât pentru vorbitorii publici este îndeajuns să ştie să se folosească de virtuţile miraculoase ale cifrei trei şi mai ales de ecourile adânci ale acesteia în subconştientul publicului. Gândiţi-vă la Sfânta Treime, la cei trei crai de la Răsărit sau la cele trei lepădări ale lui Petru de Iisus. Ori, la cele trei fiice ale împăratului numai bune de măritat, la cele trei încercări cărora le sunt supuse personajele din basme sau chiar la cei trei purceluşi care îşi unesc până la urmă forţele împotriva lupului cel rău. Cum ne putem, însă, folosi de acest număr pentru a da putere discursului nostru, alcătuit, la rândul lui, din trei părţi: introducere, cuprins şi încheiere?
O putem face utilizând regula celor trei elemente de fiecare dată când este posibil să o facem. Fiecare enunţ poate fi împărţit în trei idei,. Fiecare idee poate fi susţinută cu trei argumente. Fiecare argument poate fi prezentat din trei perespective. Şi tot aşa! Deviza mişcării olimpice este Citius, Altius, Fortius. Cezar a intrat în istorie (şi) prin formula Veni, vidi, vici! iar Revoluţiei franceze îi datorăm deviza Liberté, Égalité, Fraternité. Analizând discursurile marilor oratori, veţi identifica de asemenea structuri întemeiate pe regula celor trei elemente, vorbitorii cu experienţă folosindu-se de ea pentru 1.a enunţa concepte, 2. a le sublinia şi 3. a le face de asemenea memorabile. Nu ezitaţi, aşadar, să o folosiţi la rândul vostru, pentru a construi discursuri la fel de izbutite!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu