"Pregatindu-si un discurs, multi se autoeduca dandu-si o multime de instructiuni, cum ar fi : "Trebuie sa tin minte sa stau drept!", "Nu trebuie sa ma misc si nu trebuie sa-mi folosesc prea mult mainile!", "Nu trebuie ca publicul sa-mi vada notitele!" (...) "Asigura-te ca ai cravata dreapta!", "Vorbeste tare, dar nu prea tare" etc.
Ei, si ce se intampla cand vorbitorul isi incepe discursul? E inspaimantat din cauza listei voluminoase de lucruri de evitat. Se incurca in cuvinte si se pomeneste intrebandu-se in gand: "Am facut vreo greseala?" Pe scurt, e o catastrofa. Si asta pentru ca s-a concentrat asupra calitatilor lipsite de importanta, banale, relativ secundare, ale unui bun vorbitor, si nu asupra lucrurilor care fac din cineva un mare orator: cunoasterea subiectului in discutie si o puternica dorinta de a-si impartasi cunostintele tuturor. (...) Multi dintre marii nostri oratori au mici defecte (....)
Multi dintre cei mai renumiti vorbitori ai Americii ar pica la examenul unui curs unde metoda de predare este vechea negatie "Nu fa asta, nu fa cealalalta!" Totusi, toti acesti vestiti oratori au un lucru in comun. Au cu totii ceva de spus si ard de dorinta de le comunica celorlalti ceeea ce stiu." Concentrati-va asadar asupra acestor aspecte esentiale, fara a le ignora pe cele numite de Schwartz "secundare", pregatiti-va temeinic discursul si vorbiti-le cu entuziasm, din inima, celor care va asculta, fara a va face prea multe griji pentru micile greseli pe care inevitabil le veti comite, pentru ca, amintiti-va ultima replica din "Unora le place jazzul", "Nimeni nu e perfect!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu