Invata si jujitsu!

Nu stiu cine este mai popular: Chuck Norris, omul care doarme cu perna sub pistol, stranuta cu ochii deschisi si a numarat de doua ori pana la infinit sau Stefan Hrusca, cel care iarna nu doarme, ci colinda, iar cand s-a nascut a spus "ler" in loc de "mama"? Primului, insa, i-am citit cateva pagini din cartea "Puterea secreta a sinelui". (In paranteza,  trebuie sa ai ceva curaj s-o citesti pe toata, nu de alta, dar s-ar putea ca, dupa ce ii afli secretul, Norris sa se simta obligat sa iti inchida gura cumva!) Chiar si asa, insa, rasfoind-o doar, mi-a atras atentia un fragment in care Norris aminteste povestea nasterii jujitsului, despre care se spune ca "a fost descoperit de un om care privea cum cade ninsoarea pe ramurile copacilor. Pe cele rigide, zapada se aduna, pana cand, coplesite de greutatea ei, crengile nu mai rezista si se rup, in timp ce ramurelele subtiri si flexibile pur si simplu se dau batute, lasand sa cada zapada de pe ele fara a se frange sau indoi."

Principiului descoperit de parintele jujitsului (care se traduce chiar prin arta supletii) poate fi, insa, aplicat cu succes in multe alte situatii. Inclusiv in cazul particular al vorbitorilor publici, pentru care flexibilitatea ar trebui sa fie cuvantul cheie in tot ce fac, de la modul in care isi structureaza discursul si pana la atitudinea fata de public. Inspirati-va din exemplul ramurelelor capabile sa se indoaie fara sa se rupa si adaptati-va speechul, daca e cazul si din mers, publicului si nevoilor acestora! Evitati atitudinea rigida si actionati precum un luptator jujitsu, care se foloseste de forta adversarilor pentr a castiga confruntarea, folosind energia salii pentru a spori puterea discursului vostru! Poate ca nu veti reusi in felu acesta sa trantiti o usa rotativa sau sa mancati supa cu betisoare chinezesti, cum poate Chuch Norris, dar puteti fi siguri ca veti avea parte de un public la fel de entuziast ca acela al filmelor cu politistul texan!