Glumele Polaroid

Glumele adaptate discursului sunt intotdeauna binevenite. Nu inseamna, insa, si ca vor fi intelese intotdeauna. Fie pentru ca tu, ca vorbitor, nu stii sa spui glume, fie pentru ca, poate, pur si simplu, publicul caruia te adresezi nu apreciaza acel gen de anecdote. Nu conta, deci, pe hohote de ras la fiecare gluma de a ta. Ce poti face, insa, cand spui o gluma si constati ca nimeni nu rade? Poti trece repede mai departe, lasandu-le totusi un moment-doua in care sa aiba sansa de a reactiona la gluma, sau… Sau poti incerca o replica ‘salvatoare’ in genul celor din lista de mai jos:

- Nu-i prima oara cand spun glume pe care nu le intelege nimeni, asa c-am  scos o carte, o gasiti de vanzare la iesire, in care se afla explicatia fiecareia.

- (daca rade o singura persoana) Sunteti amabil sa alergati prin incapere, sa dam impresia ca rade toata lumea?

- Mai am 20 de poante chiar mai proaste decat asta, dar daca nu va vad razand, nu va mai spun niciuna dintre ele, sa stiti!

- (adresandu-va unei persoane cunoscute din sala) X, e ultima oara cand folosesc o gluma de-a ta!

- Stiu ca sunteti aici, va aud respiratia!

- Asta a fost o gluma Polaroid. Dureaza cam un minut pana se proceseaza si obtii reactia dorita.

- Nimeni nu poate fi amuzant tot timpul si tocmai v-am demonstrat asta!

Daca astfel veti reusi sa le smulgeti un zambet, puteti merge linistit mai departe, vazandu-va in liniste de firul discursului, ca un turist care tocmai a scapat de o pietricica sacaitoare strecurata in pantof!