“Lasa, bai, ca merge-asa…”?

Toata lumea pare sa fie de acord ca pregatirea unui discurs presupune si exersarea acestuia. Cu toate acestea, prea putini o si fac. Sigur ca oricand poti gasi nu unul,  ci o multime de motive pentru a “sari” acesta etapa. Unii n-o fac pentru ca li se pare ceva mai degraba plictisitor, sa repete cu voce tare, de unul singur, discursul pe care urmeaza sa-l sustina. Altora li se pare de-a dreptul penibil sa faca una ca asta, simtindu-se ridicoli in postura unui vorbitor  fara public. Unii vor invoca lipsa de timp, preferand sa foloseasca vremea in care ar fi putut exersa pentru  a cauta noi informatii depre subiect.  Iar altora le poate fi, pur si simplu, lene sa repete, spunandu-si, pe romaneste, “Lasa, bai, ca merge-asa”! 

 Ei bine, nu merge! Sau merge o data, de doua ori si…  cand ti-e lumea mai draga, te trezesti pus in fata unor situatii pe care le-ai fi putut evita cu usurinta daca ai fi repetat discursul. Poate fi vorba de o formula nepotrivita, pe care dacai ai fi auzit-o rostita cu voce tare, ai fi sesizat-o cu usurinta. Poti constata ca incurci “secventele” discursului sau sari vreuna din cauza ca n-ai repetat indeajuns pentru a putea memora aceste etape. Pot fi alte o mie de detalii,  pe care n-ai cum sa le sesizezi daca nu exersezi  discursul mai intai fara public. Dar ce e cel mai important, daca nu repeti, vei risca sa te duci in fata unei sali pline cu o mie de ori mai multe emotii decat daca ai fi sigur pe tine si constient ca ai exersat indeajuns cat sa poti spune din inima ca te-ai pregatit ca la carte pentru aceasta experienta!