Multi vorbitori isi fac in mod exagerat griji despre cum sunt perceputi de public, ajungand la un moment dat sa fie preocupati mai degraba de aceste aspecte, decat de discursul pe care trebuie sa-l sustina. Pe langa faptul ca o asemenea atitudine te incarca pe tine, ca vorbitor, cu griji pe care n-ar trebui sa le ai, sporind tensiunea si crescandu-ti anxietatea, ea tinde si sa te transforme intr-un speaker egocentric, preocupat de propria persoana si nu de publicul caruia i se adreseaza. In realitate, participantii sunt preocupati fiecare de persoana lui. De aceea, poti fi sigur ca daca nu insisti sa iesi in evidenta cu orice pret, vor fi toleranti cu micile tale greseli, ori poate nici nu le vor observa. Ai fi uimit, chiar, daca le-ai putea citi gandurile, sa descoperi ce ii preocupa pe unii dintre ei in timpul discursului.
Unul poate fi preocupat de ce a facut cu o seara inainte, altul de ceea ce are de facut dupa discurs, unuia poate i s-a facut foame sau altul are nevoie urgent la toaleta si nu stie cum s-o faca fara a-i deranja pe cei de pe acelasi rand cu el.... Iar lista poate continua la nesfarsit, fiecare dintre cei prezenti fiind preocupat de propria persoana si de nevoile sale. Sarcina ta, ca vorbitor, de a-i face atenti la discursul tau, este, insa, tocmai de aceea, mai simpla decat iti imaginezi: tot ce ai de facut este sa-i convingi ca speech-ul tau raspunde unei nevoi de-a lor, ca urmarindu-te vor afla raspunsul la o intrebare care ii preocupa, ca oferindu-ti atentia pe care le-o ceri vor fi rasplatiti cu informatii utile ulterior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu