Mai multe feluri de întrebări

Un discurs conține deseori și o serie de întrebări. Nu toate, însă, sunt la fel, iar cele mai multe nici măcar nu așteaptă un răspuns din partea publicului. Există, de pildă, întrebările retorice (care au scopul de a întări pledoaria oratorului) sau întrebările "ca la școală" (Eu întreb, eu răspund!). O altă categorie este, însă, cea a întrebărilor persuasive, care, deși dau impresia de întrebări deschise, mizează pe un singur răspuns din partea asistenței. Unul din cele mai cunoscute exemple este acela al călugărului care obține încuviințarea starețului de a fuma în timpul studiului.

Povestea spune că doi călugări se plimbau prin grădina mânăstirii, citind și comentând pasaje din Biblie. Simțind nevoia să fumeze, dar dorind să se asigure că nu încalcă vreo regulă, cei doi decid să se adreseze starețului. A doua zi, unul dintre ei îl vede cu uimire pe celălat fumând în timp ce citea Biblia: “Mie starețul mi-a interzis să fumez, ție cum de ți-a permis?” ”Nu știu… Ce l-ai întrebat?” ”L-am intrebat dacă pot fuma în timp ce citesc Biblia.”  ”Vezi, aici ai gresit. Eu l-am întrebat dacă pot să citesc Biblia în timp ce fumez!" Când pui întrebări, așadar, amintește-ți povestea celor doi călugări, pune-te în locul publicului și formulează-ți enunțurile astfel încât să obții exact reacția pe care o dorești.