Greierele si discursul

In zilele noastre, greierasului Jiminy, cel care ii serveste drept constiinta lui Pinocchio, i-ar fi imposibil sa-si exercite atributiile, cel putin pe timp de zi. Cine ar reusi sa auda un greiere in vacarmul orasului, printre zgomotele de frane si motoare, strigatele negutatorilor de tot felul sau protestele nemultumitilor momentului? Pentru a-l auzi, trebuie fie sa astepti sa se innopteze, iar orasul sa mearga la culcare, fie sa evadezi in natura, acolo unde vei auzi limpede si fosnetul frunzelor si lamentarile greierilor care n-au strans nimic peste vara si constata in prag de iarna ca iar trebuie sa mearga cu rugaminti la vecina furnica....

In mod similar, un vorbitor public are nevoie de conditii prilenice pentru a-si putea sustine discursul. N-ar putea-o face in fata unei sali care vocifereza ea insasi sau a unui public care e ocupat sa vorbeasca la telefonul mobil... ori unor corporatisti care stau cu ochii in laptopuri citind mailuri si postandu-si impresiile pe facebook. Fie ca enuntati de la bun inceput aceste reguli, fie ca, daca ati omis s-o faceti, interveniti prompt cand este cazul pentru a pune capat situatiilor de acest gen, asigurati-va ca mediul in care va sustineti discursul va permite sa va faceti auzit!