"Sa bem o bere si sa sacrificam niste mici?"

Povestile sunt, pentru un discurs, ceea ce inseamna sarea si piperul pentru orice reteta, sunt lautarii fara care nunta nu e completa, mustarul fara care mititeii nu sunt mititei adevarati. Fara povesti, va fi nevoie de eforturi iesite din comun pentru a mentine atentia publicului, caruia niciodata un discurs fad, fara sare si piper, nu va reusi sa-i trezeasca entuziasmul. Ne-am nascut si am crescut cu povesti, suntem consumatori de povesti si personaje la randul nostru in alte povesti. Ale noastre se intersecteaza cu ale altora si toate povestile astea la un loc alcatuiesc o poveste, mai mare... suntem, cu alte cuvinte, in miezul povestilor si incojurati de ele, asa ca tot ce ai de facut e sa le observi si apoi sa te dai putin la o parte pentru a te te transforma, din ascultator sau personaj, in povestitor.

Sigur, exista si varianta povestilor la persoana I, poate chiar si mai atragatoare pentru public, insa cel mai important nu e personajul ci povestea, cea care ii face pe oameni atenti, curiosi sa-i afle deznodamantul, de dragul caruia vor fi atenti pana la final. Iar daca povestile tale vor fi presarate si cu umor, in doze potrivite, vei avea nu doar mustar pe mititei, ci si o bere rece ca gheata langa!