Grabeste-te incet!

Se spune sa nu alergi niciodata dupa autobuze si... femei, pentru ca oricum, daca astepti, o sa vina altul/alta... Ce ne facem insa cu cei care "alearga" in timpul discursului, nerabdatori sa coboare de pe podium si sa isi reia locul in public, acolo unde nu mai stau toti cu ochii pe ei, sorbindu-le cuvintele? Cum ii ponderam si in ce fel ii lamurim ca nu fuge nimeni dupa ei si nici nu le da nimeni niciun bonus daca termina inainte de termen?... Uitati-va la autostrazi, se grabeste cineva sa respecte termenele? :)) In general, omul, pus in fata unei situatii pe care nu o are sub control, are, ca si stramosul sau din epoca de piatra, doua variante: fie sa devina agresiv, pregatindu-se sa atace, fie sa... o stearga din fata unei provocari careia se teme ca nu-i va putea face fata. Pe acelasi principiu, vorbitorii fara experienta si care se lasa cuprinsi de emotii, au de multe ori tendinta de a "fugi" cu discurs cu tot, dupa ideile care si ele par sa-si fi luat talpasita, lasandu-i dezarmati in fata unei audiente "infometate".

Rezultatul? Publicul nu mai poate tine ritmul cu ei, uneori nici ei cu ei insisi si cu ideile, astfel ca sunetele risca sa se calce in picioare ca spectatorii de pe un stadion evacuat de urgenta, precipitarea ii lasa fara aer pe vorbitori, care par cuprinsi de apoplexie iar publicul intra in panica. In asemenea conditii, tot ce mai lipseste este sa sune cineva la 112, pentru a chema descarcerarea, sa-l scoata pe vorbitor din incurcatura in care s-a bagat mai rau ca intr-un hatis de liane. Poti evita, insa, toata aceasta nebunie, simplu: inspirand adanc, numarand pana la 10, inghitind cateva guri de apa, relaxandu-te si concentrandu-te asupra publicului si nevoilor acestora. Inspira, expira, numara si treci la treaba!