Clovn sau orator?

Umorul descreţeşte frunţile, înviorează atmosfera, atrage atenţia. Este, cu alte cuvinte, un ingredient care merită folosit într-un discurs. Dacă te hotarăşti, însă, să-l utilizezi, fă-o cu măsură. Aţi auzit oameni plângându-se că o prăjitură este prea dulce? Atunci înţelegeţi şi cum e posibil ca prea mult umor să dăuneze unei prezentări. Pe de o parte, mesajul vostru riscă să se dilueze ori să fie "acoperit" de glumele voastre. Pe de altă parte, credibilitatea voastră riscă şi ea să aibă de suferit, devenind la un moment dat neclar când vorbiţi serios şi când glumiţi.

Iar dacă practicaţi şi autoironia, recomandată, de altfel, de cei mai mulţi specialişti vorbitorilor în public, făcând-o prea des riscaţi să treceţi drept un personaj care nu e în stare de nimic, câtă vreme scoateţi în faţă doar defectele şi greşelile voastre. Folosiţi, deci, umorul, în general, iar autoironia, în particular, cu precauţie şi încercaţi să evitaţi să vă transformaţi dintr-un vorbitor amuzant într-un clovn de duzină!

Nu te ascunde după cortină!

Dacă aţi fost vreodată la spectacolul unui circ ambulant, probabil că vi s-a întâmplat şi vouă să descoperiţi cu surprindere că echilibrista de la trapez este cea care rupea biletele la intrare, vânzătoarea de suveniruri este dresoarea de porumbei şi totodată asistenta magicianului, iar vlăjganul care făcea ordine la intrare este şeful trupei de acrobaţi. Asta, însă, nu v-a împiedicat să urmăriţi spectacolul cu sufletul la gură, pentru că, odată ajunşi  în lumina reflectoarelor, toţi actorii acestuia se metamorfozează şi capătă strălucirea unor veritabile stele, atragând atenţia şi impresionând publicul căruia îi smulg aplauze la finalul fiecărui număr reuşit.
Nu vă temeţi, aşadar, ca înainte de prezentare să intraţi în vorbă cu publicul. Mulţi vorbitori cu experienţă ştiu că aceste momente sunt nepreţuite şi au grijă să-i întâmpine personal pe participanţi pentru a le strânge mâna şi a face cunoştinţă cu ei.

Dacă eşti introvertit, asta te va ajuta să-ţi depăşeşti emoţiile şi să intri în contact cu cei din public pe rând. În plus, asta va da o notă specială întâlnirii şi va crea o impresie pozitivă participanţilor. Dacă printre ei sunt persoane timide, care pentru nimic în lume nu s-ar ridica în timpul unei prezentări pentru a adresa întrebări, le vei da astfel ocazia să-ţi transmită ce şi-ar dori să audă de la tine, care sunt temele care îi preocupă şi multe alte lucruri interesante, pe care altfel nu le-ai putea afla niciodată. Nu în ultimul rând, dialogul cu participanţii îţi va da ocazia să constaţi şi care este starea de spirit a acestora, să apreciezi astfel care este atmosfera generală şi să-ţi adaptezi abordarea  în funţie de aceste elemente. Iar faptul că deja  ai făcut cunoştinţă cu cei mai mulţi dintre participanţi va face din tine un  vorbitor mai credibil decât dacă ai fi stat ascuns după cortină aşteptând să înceapă spectacolul.

TIPS & TRICKS 4 PUBLIC SPEAKING EP 9 .mpg

Fumatul dăunează. Grav!

Pe lângă fapul că dăunează sănătăţii, fumatul vă poate crea neplăceri suplimentare dacă vorbiţi în public. Iar dinţii galbeni sau respiraţia neplăcută nu sunt cele mai importante dintre ele. O ţigară fumată înainte de a rosti un discurs vă va usca gâtul, ceea ce vă va face sarcina de a vorbi minute sau zeci de minute în şir cu mult mai dificilă decât v-aţi fi imaginat. Sigur, poate părea tentant într-o asemenea situaţie să vi-l umeziti cu puţin alcool, care vă va da, nu-i aşa, şi puţin curaj... Nimic mai greşit!

Imaginaţi-vă un candidat care, înainte de a susţine proba practică a examenului pentru permisul auto, şi-ar face curaj cu câteva pahare, şi veţi înţelege de ce ideea de  a consuma alcool înainte de a vorbi în public este una proastă. Beneficiile sunt incerte, iar riscurile - maxime, aşa că mai bine vă abţineţi. Fiţi grijulii cu vocea voastră şi nu consumaţi nici băuturi reci înainte de a vorbi în public, preferându-le pe cele la temperatura camerei, şi evitaţi de asemenea mesele copioase, care vă pot cauza şi ele o mulţime de neplăceri!

Nu vă spălaţi rufele în public... speaking!

Principiul rufelor murdare care nu se spală în public este aplicabil şi în materie de prezentări.  Nu vă grăbiţi aşadar să le faceţi capul  mare celor din public cu problemele voastre personale sau cu neajunsurile pe care le-aţi întâmpinat pe parcursul pregătirii discursului. Pe de o parte, veţi risipi timpul preţios al asistenţei cu probleme care nu o privesc, pe de alta - veţi da impresia unei persoane care nu ştie decât să se plângă şi să găsească scuze, în loc să înfrunte greutăţile şi să răzbească indiferent de condiţii.

Indiferent, deci, de dificultăţile pe care le întâmpinaţi, concentraţi-vă asupra publicului şi nevoilor acestuia, încercând să găsiţi soluţii oricăror probleme şi amânându-le până după prezentare pe cele care nu pot fi rezolvate din mers.

Filele din calendar

Probabil că una din cele mai potrivite metafore pentru a ilustra trecerea timpului este însuşi calendarul. Nu oricare, însă, ci acela cu file, din care rupi zilnic câte una, semn că a mai trecut o zi care nu se va mai întoarce. Cele mai multe calendare de acest fel conţin, pe lângă informaţiile despre ziua respectivă, şi câte un sfat, un articol, o glumă, o reţetă sau o cugetare. Lecturându-le, chiar dacă fila va ajunge la coş, amintirea celor citite îşi va face loc în  mintea ta.

În felul acesta, una câte una, filele rupte din calendar se vor muta în gândurile tale, lângă alte amintiri, despre tot ce ai făcut, văzut sau auzit  în fiecare din zilele tale. Iar când va fi nevoie să găseşti o poveste pe care să o spui publicului tău, va fi îndeajuns să cauţi printre ele. Sigur vei găsi una care să se potrivească acelei împrejurări,  cu condiţia să nu fi aruncat foile la coş înainte de a le fi citit. Nu risipi, deci, nicio filă şi nicio zi, ci trăieşte-ţi viaţa, ascultă şi vezi,  strânge amintiri şi foloseşte-le când ai nevoie de ele!

Secretul Şeherezadei

Producătorii serialelor de televiziune folosesc deseori acest truc. Pentru a se asigura că telespectatorii îl vor urmări şi pe cel de săptămâna viitoare, ei au grijă ca fiecare episod să se încheie cu o secvenţă menită să le stârnească acestora curiozitatea şi să-i facă  să aştepte cu sufletul la gură continuarea poveştii. În fond, şi Şeherezada folosea aceeaşi stratagemă noapte de noapte pentru a rămâne în viaţă şi, din câte spune legenda, a funcţionat de fiecare dată. De ce n-aţi folosi, atunci, şi voi aceeaşi strategie când susţineţi o prezentare?

Stârniţi-le curiozitatea şi veţi putea fi siguri că vor urmări discursul vostru cu cea mai mare atenţie pentru a afla deznodământul. Cum, însă, nimănui nu i-ar plăcea să citească o carte poliţistă al cărei autor n-ar dezvălui până la final identitatea ucigaşului, aveţi grijă să lămuriţi până la urmă toate misterele, răsplătindu-vă astfel publicul pentru atenţia cu care v-a urmărit pe parcursul prezentării.