Jumatatea plina a salii

Una din cele mai mari incercari pentru un speaker este sa vorbeasca in fata unei sali aproape goale. Daca ati vazut la TV vreun meci de fotbal disputat cu portile inchise, in care in tribune nu vezi nici tipenie de suporter, iar singurele incurajari, sporadice, vin de pe banca tehnica  a uneia dintre echipele combatante, stiti la ce ma refer... Ca vorbitor, poti trece prin astfel de situatii deprimante, mai ales daca organizatorii insista sa programeze discursul tau intr-o sala a carei capacitate depaseste cu mult numarul participantilor. Astfel, e posibil ca, si cu cateva zeci de oameni in sala, sa ai senzatia ca le vorbesti peretilor!

 Ce poti face, insa, intr-o asemenea situatie? Cea mai simpla solutie, poate si singura, este sa-i rogi pe cei care au venit pentru a te asculta sa se adune undeva in primele randuri. Participantii vor alcatui astfel un grup compact, caruia ii vei putea vorbi facand abstractie de scaunele goale din sala imensa!

“Lasa, bai, ca merge-asa…”?

Toata lumea pare sa fie de acord ca pregatirea unui discurs presupune si exersarea acestuia. Cu toate acestea, prea putini o si fac. Sigur ca oricand poti gasi nu unul,  ci o multime de motive pentru a “sari” acesta etapa. Unii n-o fac pentru ca li se pare ceva mai degraba plictisitor, sa repete cu voce tare, de unul singur, discursul pe care urmeaza sa-l sustina. Altora li se pare de-a dreptul penibil sa faca una ca asta, simtindu-se ridicoli in postura unui vorbitor  fara public. Unii vor invoca lipsa de timp, preferand sa foloseasca vremea in care ar fi putut exersa pentru  a cauta noi informatii depre subiect.  Iar altora le poate fi, pur si simplu, lene sa repete, spunandu-si, pe romaneste, “Lasa, bai, ca merge-asa”! 

 Ei bine, nu merge! Sau merge o data, de doua ori si…  cand ti-e lumea mai draga, te trezesti pus in fata unor situatii pe care le-ai fi putut evita cu usurinta daca ai fi repetat discursul. Poate fi vorba de o formula nepotrivita, pe care dacai ai fi auzit-o rostita cu voce tare, ai fi sesizat-o cu usurinta. Poti constata ca incurci “secventele” discursului sau sari vreuna din cauza ca n-ai repetat indeajuns pentru a putea memora aceste etape. Pot fi alte o mie de detalii,  pe care n-ai cum sa le sesizezi daca nu exersezi  discursul mai intai fara public. Dar ce e cel mai important, daca nu repeti, vei risca sa te duci in fata unei sali pline cu o mie de ori mai multe emotii decat daca ai fi sigur pe tine si constient ca ai exersat indeajuns cat sa poti spune din inima ca te-ai pregatit ca la carte pentru aceasta experienta!

Glumele Polaroid

Glumele adaptate discursului sunt intotdeauna binevenite. Nu inseamna, insa, si ca vor fi intelese intotdeauna. Fie pentru ca tu, ca vorbitor, nu stii sa spui glume, fie pentru ca, poate, pur si simplu, publicul caruia te adresezi nu apreciaza acel gen de anecdote. Nu conta, deci, pe hohote de ras la fiecare gluma de a ta. Ce poti face, insa, cand spui o gluma si constati ca nimeni nu rade? Poti trece repede mai departe, lasandu-le totusi un moment-doua in care sa aiba sansa de a reactiona la gluma, sau… Sau poti incerca o replica ‘salvatoare’ in genul celor din lista de mai jos:

- Nu-i prima oara cand spun glume pe care nu le intelege nimeni, asa c-am  scos o carte, o gasiti de vanzare la iesire, in care se afla explicatia fiecareia.

- (daca rade o singura persoana) Sunteti amabil sa alergati prin incapere, sa dam impresia ca rade toata lumea?

- Mai am 20 de poante chiar mai proaste decat asta, dar daca nu va vad razand, nu va mai spun niciuna dintre ele, sa stiti!

- (adresandu-va unei persoane cunoscute din sala) X, e ultima oara cand folosesc o gluma de-a ta!

- Stiu ca sunteti aici, va aud respiratia!

- Asta a fost o gluma Polaroid. Dureaza cam un minut pana se proceseaza si obtii reactia dorita.

- Nimeni nu poate fi amuzant tot timpul si tocmai v-am demonstrat asta!

Daca astfel veti reusi sa le smulgeti un zambet, puteti merge linistit mai departe, vazandu-va in liniste de firul discursului, ca un turist care tocmai a scapat de o pietricica sacaitoare strecurata in pantof!

"I Have a Dream"

Repetitia, care-n vorbirea curenta poate deveni sacaitoare si, tocmai de aceea, si suparatoare, va poate fi, in schimb, de mare folos cand va adresati unui public numeros din postura de vorbitor. Folositi-o pentru a sublinia ideea, pentru a da forta mesajului, pentru a va asigura ca publicul il retine si, in acelasi timp, pentru a motiva asistenta, Iar daca nu stiti cum ati putea-o face, cititi fragmentul acesta din celebrul discurs "I Have a Dream" al lui  Martin Luther King:

  "Vă spun astăzi, prieteni, că, în ciuda dificultăţilor de azi şi de mâine, am un vis. Este un vis ale cărui rădăcini sunt adânc ancorate în visul american. Am un vis, şi anume că într-o bună zi această naţiune se va ridica şi va trăi conform adevăratului sens al credinţelor sale: ,acest adevăr este de la sine înţeles pentru noi: toţi oamenii sunt egali.'
Am un vis, şi anume că într-o bună zi, pe dealurile roşii din Georgia, fiii foştilor sclavi şi fiii foştilor proprietari de sclavi vor putea să se aşeze împreună la masa fraternităţii. Am un vis, că într-o bună zi chiar şi statul Mississippi, un stat care lâncezeşte în fierbinţeala nedreptăţii şi oprimării, se va transforma într-o oază a libertăţii şi dreptăţii. Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trăi într-o bună zi într-o naţiune în care nu vor mai fi judecaţi după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor. Am astăzi un vis...

  Am un vis, că într-o bună zi în Alabama, statul cu rasiştii aceia răi, cu guvernatorul său, din a cărui gură au ieşit cuvinte precum "intervenţie" şi "anularea integrării rasiale"..., că într-o bună zi chiar şi acolo, în Alabama, băieţeii şi fetiţele de culoare îşi vor da mâna cu băieţeii şi fetiţele albe, ca fraţii şi surorile. Am un vis, că într-o bună zi fiecare vale se va înălţa şi fiecare munte se va apleca. Locurile cu gropi vor fi netezite, la fel şi cele denivelate. Iar splendoarea lui Dumnezeu ni se va revela, ca tot ce e din carne să o vadă. Aceasta este credinţa noastră. Şi cu această credinţă mă voi întoarce în Sud."

Incepem? Cum?

Toata lumea pare sa fie de acord ca introducerea trebuie sa fie atractiva! Uneori, insa, trebuie sa tii cont si de alte reguli. In cazul introducerii, de pilda, trebuie sa ai in vedere ca ea sa contina, in general, idei cu care publicul este de acord. Evita afirmatiile care ar putea isca vreun conflict cu participantii, cu exceptia situatiei in care iti propui sa creezi astfel un efect dramatic, care sa-ti serveasca intr-o demonstratie ulterioara. Altfel, e  de preferat sa te folosesti de introducere pentru a-ti apropia publicul, confirmandu-i ca ganditi la fel, ca sunteti de aceeasi parte a baricadei. In acelasi spirit, evitati orice fel de poveste sau gluma care ar putea ofensa pe vreunul din cei prezenti. Sfatul e valabil pe tot parcursul prezentarii, insa mai ales in deschidere, cand participantii isi vor forma prima impresie despre voi.

Profitati de asemenea de introducere pentru a va prezenta  audientei, oferindu-i informatii despre activitatea/experienta voastra, care sa va justifice prezenta acolo. Evitati in introducere povestile lungi si, astfel, riscul ca publicul sa-si piarda rabdarea de a va urmari pentru tot restul prezentarii, iar daca incepeti cu o gluma, sugerand asistentei ca veti avea un discurs amuzant, nu-i dezamagiti pe participanti continuand cu un discurs exagerat de serios!

Putina magie

In fiecare adult se ascunde un copil, in egala masura credul si curios, ceea ce explica si succesul aproape unanim pe care il au magicienii, indiferent de varsta si educatia celor din public. Chiar daca suntem invatati ca magia nu exista si ca in spatele fiecarei scamatorii se afla un truc, asta nu ne impiedica sa ne minunam de fiecare data cand vedem un prestidigitator in actiune si sa ne punem multa vreme dupa aceea intrebarea "Cum o fi facut?"

 Ca vorbitori, puteti folosi trucurile magicienilor nu doar pentru a face speech-urile voastre mai spectaculoase, dar si pentru a sublinia o anumita idee, pentru a o face mai usor de inteles, dar si de retinut. Nu exagerati, insa cu trucurile (pe care le gasiti explicate cu lux de amanunte pe internet, in carti de specialitate ori in magazine de profil)! Nu e cazul sa va transformati din vorbitor in scamator, asa cum nu e indicat sa exagerati nici cu glumele, pentru a nu transforma discursul intr-un show de stand up comedy. Cat priveste momentele potrivite pentru a introduce magia in discursul vostru, aveti de ales intre a incepe speechul cu un numar magic, care sa ilustreze un mesaj  pe care apoi il veti detalia, sau puteti lasa magia pentru la final, asigurandu-va, astfel, o iesire din scena memorabila.

Ce-mi plac glumele mele!

Cum procedam cand spunem glume? Radem cot la cot cu publicul? Sau ne abtinem, chiar daca ne plac atat de mult glumele noastre incat ne e peste puteri sa nu izbucnim in hohote de ras? Practic, nu e nicio regula... cu exceptia celei care spune ca trebuie, totusi, sa te abtii sa razi inainte de a spune poanta! Cunoasteti genul, cei care vor sa-ti spuna o gluma si, din cauza acceselor de ras, nu reusesc sa va spuna sfarsitul bancului. Daca va stiti capabil de asa ceva, mai bine renuntati la glume.

In rest, puteti rade imediat ce-ati spus poanta, dand astfel tonul, puteti rade impreuna cu publicul sau, daca va  propuneti asta, puteti afisa o mina exagerat de serioasa, tip Buster Keaton, care va starni inca si mai  multe hohote de ras din partea publicului. Orice metoda ati adopta, insa, lasati-le macar cateva secunde, dupa ce ati spus poanta, pentru a o savura, inainte de a trece la urmatoarea  sa a va continua discursul!