Cine e de vina?

Palmele transpirate, ritmul cardiac crescut, pierderile de memorie si chiar tulburarile de respiratie - sunt tot atatea simptome cu care se confrunta cei nevoiti, de multe ori impotriva vointei lor, sa vorbeasca in public. Semnalate de psihologi, manifestarile sunt naturale si au cauze usor de identificat, iar ulterior de inlaturat. Astfel, teama de a vorbi in public figureaza pe primele locuri in topul fobiilor cu care se confrunta adultii si pentru ca, mai ales in cazul speakerilor incepatori, presupune o situatie neobisnuita, ca aceea de a te afla in fata unui public ochi si urechi la tine. O familiarizare cu sala si cu publicul (atunci cand asta e posibil, intampinandu-i de pilda, la sosire, unul cate unul) poate fi de ajutor. O alta cauza identificata de psihologi este lipsa de incredere in fortele proprii, iar asta nu are neaparat legatura cu vorbitul in public ci in general cu atitudinea fata de propria persoana.

Sentimentul de izolare se face si el simtit, apreciaza specialistii, vorbitorul simtindu-se vulnerabil singur, la tribuna, cu o multime de ochi atintiti asupra lui. Puteti scapa, insa, de acest sentiment amintindu-va ca protagonistul reuniunii este publicul si nu voi si concentrandu-va asupra celor din sala si nu asupra voastra. Grija pentru propria imagine este de altfel in dese situatii cauza declansarii unei spaime teribile de a vorbi in public. Concentrati-va, deci, mai degraba asupra mesajului si audientei decat asupra voastra si veti avea doar de castigat. Nu va faceti griji ca v-ati putea face de ras. Nu numai ca li s-a intamplat si altora si au supravietuit, invatand din greselile comise, dar sunt sanse mari sa reusiti - in pofida temerilor voastre - sa sustineti un discurs reusit, care sa va dea incredere in fortele voastre si sa constituie punctul de plecare pentru o lunga serie de discursuri la fel de izbutite.