Numai cine nu vorbeste nu greseste!

Lista greselilor pe care le poate face un vorbitor e atat de mare incat e inevitabil sa le comiti macar pe o parte. Unele dintre ele trebuie totusi remarcate si indreptate. Cum ar fi, de pilda, "boala" unora de a vorbi prea mult ori, pe romaneste, de a bate apa in piua. Sigur, daca discursul este interesant, publicul va avea mai multa rabdare cu tine, dar chiar si asa nu trebuie sa-i testezi limitele si e obligatoriu ca, daca speech-ul nu poate fi scurtat, macar sa-l "condimentezi" cu elemente interactive! Alti vorbitori fac greseala de a vorbi prea monoton, ca si cum s-ar teme ca nu cumva sa trezeasca audienta, pe cale de a atipi. Folositi-va de tonul vocii si de ritm pentru a insufleti si sonor expunerea, implicandu-i si in acest mod pe cei din fata voastra in actiune. La fel, nu stati tepeni ca niste soldati de garda la drapel, ci miscati-va cat mai natural! Cu grija, totusi, sa nu exagerati nici cu miscarea...

Atentie! Miscarile bruste, nervoase, pot trada nesiguranta voastra, la fel ca si gesturile defensive, care va tradeaza angoasele. Asadar miscati-va natural (sau cum vreti voi, dar sa para ca o faceti natural). Va va fi insa mai usor sa faceti asta daca veti stapani materialul, veti avea o strategie clara, veti sti cu ce incepeti si cum veti incheia. Avand aceste jaloane precise, traseul vostru va fi simplu si greselile vor fi si ele mai putin numeroase.