TIPS & TRICKS 4 PUBLIC SPEAKING EP 4

Nenea Iancu şi oratoria

Personajelor lui Caragiale li se pot reproşa multe: că sunt imorale, mincinoase, oportuniste ş.a.m.d., însă niciunul, nici măcar unul singur nu este plictisitor. Fiecare stârneşte o reacţie  din partea publicului, fie el şi cea mai lipsită de însemnătate dintre figurile ce apar în piesele şi schiţele lui nenea Iancu. Nu-i putem nega, deci, lui Caragiale, simţul interesantului, ştiinţa de a da viaţă textelor sale, de a însufleţi atmosfera. Dacă-i pe-aşa, atunci să învăţăm de la el ce trebuie făcut pentru a anima un discurs, mai ales că are şi un text savuros pe tema asta. Se cheamă "Decadenţă" şi în el Caragiale îşi exprimă, jumătate în glumă, pe trei sferturi  în serios, dar tot timpul caustic, dezamăgirea cu privire la discursurile politicienilor vremii:
"Asta e opoziţia? Astea sunt întruniri de opoziţie?Oratori cari vorbesc ca toți oamenii, liniștiți de parcă n'ar fi la guvern un partid adversar, desbătând cu sânge rece ca la Academie, ba încă permițându-și a face și glume și spirit. Auzi glume și spirit când ești în opoziție!
Niciun orator nu se bate cu pumnul în piept. Niciunul nu răstoarnă sfeșnicele, nu sparge tribuna, nu-și taie mâna în țăndările paharului spart. Niciunul nu-și mai scoate brațul din umăr printr'un suprem gest patriotic.
Nimic din toate astea.(...) 

D. N. Filipescu îmi face doctrina unui curent sănătos de judecată publică, în care să nu mai fie posibilă minciuna și fraza goală.
Dd. Tache Ionescu și Disescu vorbesc la tribună ca de pe catedră, cu cărți și citate din autorii străini, cu teorii moderne, cu desbateri academice.
D. Panu face satire, glume și spirit pe socoteala guvernului, susținându-mi că sunt situațiuni, în viața popoarelor ca și a indivizilor, când nu se poate vorbi decât în bătae de joc.
Și acești domni oratori pretind să mă convingă cu metoda d-lor rece, care n'are alt merit decât logica și înțelesul. Dar eu sunt copilul școalei clasice a opoziției liberale! mie nu-mi trebue logică, nu-mi trebue înțeles! Pentru astea merg eu la o întrunire publică a opoziției? Eu caut emoțiune, excitațiune, iritațiune!
(...) Eu nu cer dela orator să mă lumineze - îi pretind să mă'ncălzească. Oratorul trebue să vină la tribună fioros ca un leu, și când o striga odată Fraaților ! să mă facă pe mine, fratele lui, să sar din loc. El n'are voie să spună nimic dela tribună; dar trebue să mă'nfierbinte; să mă asude; să nu-mi dea pas să mai judec; să mă aiurească; să mă clatine fără a mă lăsa să răsuflu; să-mi dea creerul de pereții capului prin salturi enorme de propoziții, chiar ilogice, chiar absurde, stupide dacă e nevoie, numai să fie calde și spontanee, până m'o năuci, până m'o face să scrâșnesc din dinți și să strig ca un turbat: sus poporul! Iată ce înțeleg eu prin orator."

Partea amuzantă a lucrurilor

Pesimiştii văd jumătatea goală a paharului, optimiştii - pe cea plină a sticlei, iar vorbitorii... partea amuzantă a tuturor lucrurilor. Românii, care sunt celebri pentru hazul lor de necaz, ştiu probabil mai mult decât alţii ce minuni poate face umorul, cum poate el detensiona situaţii aparent fără ieşire şi cum poate anima o adunare oricât de apatică. Folosiţi, deci, fără ezitare, dar cu masură, umorul în toate prezentările voastre şi veţi vedea că, odată ce i-ati facut să râdă ori doar să zâmbească vor fi nu doar mai destinşi, dar  şi mai atenţi, în aşteptarea altor replici amuzante.

Asta, însă, nu înseamnă că trebuie să vă tranformaţi în comedianţi care spun bancuri pe bandă rulantă, ci să găsiţi poveşti amuzante si exemple cu aceeaşi calitate, relevante pentru subiectul discursului. Găsiţi-le, folosiţi-le şi savuraţi-le efectul!

Un altfel de alfabet

Alfabetul public speaking-ului este puţin diferit de cel clasic. Prima  literă nu este A, ci P. P de la pregătire, esenţială pentru reuşita unui discurs. P de la practică, fără de care nu poţi îndrăzni să visezi că vei deveni un vorbitor de succes. P de la pasiune, fără de care spech-ul vostru nu va fi niciodată convingător.

P de la perseverenţă, cea care te ajută să-ţi depăşeşti limitele şi să-i ajuţi şi pe alţii să o facă. P de la punctualitate, semn de respect faţă de public şi timpul acestuia şi tot P de la precizie, care asigură claritatea discursului. Pregăteşte-ţi speech-ul, practică-l, fă-o cu pasiune şi perseverenţă, fii punctual şi precis şi vei fi foarte aproape de discursul perfect!

Crima "perfectă"

Paradoxal, deşi trebuie să fi citit şi ei vreodată măcar un roman poliţist, criminalii din cărţi fac mereu aceeaşi greşeala. Cea de a-şi imagina că vor reuşi să comită crima perfectă. Pentru personajele acestui gen literar, extrem de gustat de public, crima perfectă pare un fel de piatră filozofală, deşi este mai degrabă un perpetuum mobile. La fel, însă, cum şi în zilele noastre se mai găseşte câte unul care să susţină că a inventat un perpetuum mobile, sfidând legile fizicii, cei mai mulţi dintre autorii crimelor cu premeditare speră încă  să reuşească imposibilul: să comită crima perfectă şi să scape astfel nepedepsiţi . Pentru asta, se pregătesc cu o meticulozitate demnă de un scop mai nobil:  îşi pregătesc terenul, merg în recunoaştere, analizează n variante, îşi studiază victima, tabieturile acesteia, preferinţele sale, într-un cuvânt au grijă  de cele mai mici detalii, luând totodată în calcul şi ce se va întâmpla după comiterea faptei: cum să scape de arma crimei, cum să-şi şteargă urmele, cum să-i pună pe detectivi pe o pistă falsă etc.

 De fiecare dată, însă, apare ceva neprevăzut, ceva ce oricâte calcule şi-ar fi făcut ei, nu ţine cont de ele şi le încurcă socotelile. E o regulă: fie că uită  ceva la locul crimei, fie că omit un amănunt care se va dovedi ulterior vital, fie că apare un martor la care nu s-ar fi putut gândi niciodată, ceva le strică socotelile şi îi ajută pe detectivi să descopere identitatea asasinului.
Ce putem noi învăţa din asta? Că oricât ne-am pregăti discursul, oricât de atenţi am fi la detalii şi oricâte variante am lua în calcul, de fiecare dată vor apărea elemente noi, inevitabil vor interveni şi aspecte neprevăzute. Pentru a le face faţă, trebuie să fii flexibil, schimbând planul din mers, adaptându-te situaţiei pentru a-i face faţă acesteia. Fii, deci,cu ochii în patru şi gata să faci slalom printre situaţiile neprevăzute, pentru a-ţi urma cursa până la capăt şi, chiar dacă nu te vei putea lăuda cu un discurs perfect, vei avea cu siguranţă un speech reuşit!

Misiune îndeplinită

Un discurs, oricât de dibaci alcătuit, trebuie să aibă şi conţinut. Altfel, e ca o nucă frumoasă pe dinafară şi găunoasă pe dinăuntru. Totuşi, asta nu te absolvă de obligaţia ca,  atunci când ai informaţii preţioase pentru publicul tău, să le îmbraci într-o haină de sărbătoare, care să-i încânte pe cei ce te ascultă şi să-i facă mai receptivi la speech-ul tău. Există studii care spun că doar 30 la sută din impresia pe care o face o prezentare se datorează informaţiilor livrate şi că în proporţie de 70 la sută pentru public este important CUM prezinţi aceste informaţii.

Poate că, în realitate, proporţiile nu sunt chiar acestea, dar dacă vei şti să organizezi informaţia într-un mod atractiv şi să pui pasiune  în ceea ce spui,  vei avea de două ori mai multe şanse să ajungi la sufletul celor din public, şi nu doar la mintea lor. Iar dacă reuşeşti asta, poţi considera că ţi-ai îndeplinit misiunea!

Implică! Inspiră! Invită!

Orice discurs îşi propune să îi influenţeze, într-un fel sau altul  pe cei din public. Pentru a reuşi, trebuie, însă, să parcurgi trei paşi:
1. Implică audienţa! Pentru a putea transmite mesajul tău, trebuie să le câştigi celor din public încrederea şi atenţia, demonstrându-le că îţi pasă cu adevărat de ei şi problemele lor şi asigurându-i că vor găsi soluţii pentru acestea pe parcursul discursului tău.

2. Inspiră publicul! Odată ce le-ai cîştigat atenţia şi deopotrivă încrederea, prezintă-le perspectivele care li se deschid în faţă. Dacă sunt prea aplecaţi asupra sarcinilor de zi cu zi, ajută-i să-şi ridice ochii şi să privească în zare, către obiectivele importante pentru ei, pentru că numai avându-le în faţa ochilor vor şti cum să ajungă la ele şi vor fi şi îndeajuns de motivaţi spre a lupta pentru ele.
3. Invită asistenţa! Odată ce ai reuşit să parcurgi aceşti paşi implicându-i şi inspirând-i, nu-ţi mai rămâne decât să îi îndemni sau să-i inviţi să pună în practică soluţiile pentru a înlătura obstacolele ce stau în calea viselor sau obiectivelor lor.