Hainele cele noi ale... discursului

Un discurs captivant are nevoie de haine pe masura si, cum straiele sale sunt alcatuite din cuvinte, e nevoie de cuvinte frumoase, stralucitoare, pentru ca discursul sa impresioneze cu adevarat. Daca un creator de moda care tine la reputatia sa va alerga in cele patru colturi ale lumii pentru a gasi producatorul materialului de culoarea si textura potrivita modelului proiectat, atunci si un vorbitor at trebui sa faca la fel si sa caute prin vocabularul limbii in care se exprima, sa "pipaie" fiecare cuvant si sinonimele acestuia pana va gasi forma potrivita pentru a-i exprima ideile. In mod normal folosim cateva mii de cuvinte, dar vocabularul limbii romane este cu mult mai bogat, asa ca ar fi pacat sa ne rezumam la cel uzual, cata vreme e indeajuns sa deschidem zilnic pret de cateva minute un dictionar pentru a invata un cuvant nou.

Intr-un an, inseamna peste 300 de cuvinte, in 10 - 3000, adica de doua ori mai multe decat contine vocabularul fundamental al limbii romane. Practic, ar fi ca si cum ai invata doua limbi straine, iar asta asimiland un singur cuvant pe zi. Imaginati-va inarmati cu un asemenea bagaj de cuvinte.. fiti siguri ca veti avea mai multa incredere in voi si ca veti reusi mai repede decat va imaginati sa alungati din discursul vostru i-urile sau a-urile in timpul carora cautati cuvantul potrivit... iar discursul vostru va fi stralucitor si colorat, intr-un cuvant, captivant!

Secretul succesurilor

Trebuie sa ne aducem cu totii aportul vizavi de subiectul discursului public, astfel incat sa ne asiguram succesurile meritate! In regula, e posibil sa fi exagerat, densitatea de prostii inghesuite pe centimetru patrat depasind-o chiar si pe cea din discursurile publice ale unor personaje cu care ne-am obisnuit intr-atat incat mai degraba zambim decat ne-ncruntam cand le auzim ce debiteaza. Numai ca si obisnuinta asta e periculoasa... la un moment dat, tot auzind in dreapta si-n stanga cuvinte stalcite, ajungi sa te intrebi daca un cumva tu esti cel care greseste… asa ca, macar din cand in cand, ar fi bine sa plecam urechea si la altfel de vorbitori decat politicienii, sportivii sau cantaretii care colinda televiziunile toata ziua si toata noaptea.

Si sa nu ne sfiim sa consultam si “dictionarurile” cand avem dubii, fie asupra formei unui cuvant, fie asupra intelesului lui precis… Pentru ca, inca mai grav decat sa vorbesti o limba “de lemn”, saraca in cuvinte si la fel de vie precum un peste congelat, e sa folosesti cuvinte carora nu le cunosti sensul! Asadar, ar fi “salutar” sa folosim cuvantul potrivit la “locatia” potrivita! Sigur, e nevoie de putin exercitiu pentru asta si de multa vointa, ceva lectura… si alte cateva aspecte, de care ne vom ocupa pe rand.

Cine, cum, ce spune?

E ordinea dupa care publicul judeca un discurs. Un vorbitor cu notorietate va atrage atentia prin simpla sa prezenta, iar greutatea pe care i-o dau functia ori pozitia pe care o ocupa intr-un anumit context ii va asigura un public atent. Poate fi vorba de un patron care se adreseaza angajatilor, de decizia caruia depinde soarta locurilor lor de munca, un sef de stat care rosteste un discurs intr-un moment critic pentru natiune sau un profesor care ar putea anunta o lucrare de control... sau nu :). Pe locul al doilea se afla modul in care vorbitorul spune ce are de spus. O poate face spectaculos sau tern, isi poate entuziama publicul sau il poate adormi, il poate provoca sau il poate plictisi de moarte... depinde doar de el..

Uneori, o tema anosta poate deveni captivanta daca vorbitorul stie sa dea exemple, sa spuna povesti, sa implice audienta, sa surprinda, sa amuze, sa... sa.. alteori, o tema provocatoare poate trece pe langa urechile audientei daca vorbitorul nu e capabil sa le retina atentia celor din fata sa. Si abia pe locul al treilea se afla CE-ul! ce le spui? nu cumva insa sa intelegeti din asta ca n-ar fi important ce le spuneti!! Ce as vrea sa retineti e ca, oricat de interesant ar fi subiectul, daca nu-l ambalati frumos, nu-l cumpara nimeni. Imbracati-va, deci, tema in cuvinte si fraze frumoase, accesorizati-o cu exemple si povesti capitvante, zambiti-le celor din public, animati atmosfera si publicul va fi al vostru!

Ce si cui?

Doua intrebari esentiale pentru cineva care se pregateste sa vorbeasca in public. Ce spunem si cui? Va sfatuiesc sa va abtineti sa luati cuvantul inainte de a gasi raspuns fiecareia dintre ele. Imaginati-va un lac inghetat primavara, cand gheata incepe sa se topeasca si, la orice atingere, pojghita crapa. V-ati incumeta sa mergeti pana in mijlocul lui? Ei bine, un vorbitor care se arunca intr-un discurs fara sa stapaneasca subiectul are sanse inca si mai mici sa reuseasca. Nu vorbiti asdar despre ce nu stiti! Abordati teme care va sunt familiare si care va preocupa. Cu cat va pasioneaza mai mult subiectul, cu atat veti fi mai preocupati sa aflati mai multe si sa le impartasiti si altora. Nu numai ca va veti depasi inhibitiile mai usor, dar veti fi si convingatori.

Iar daca publicul este si el interesat de subiect, sansele de succes cresc exponential. Uneori, in cazuri fericite, e posibil sa-i faceti sa asculte cu interes orice le-ati spune, insa asta se va intampla numai cand veti stapani cum se cuvine arta vorbitului in public. Pana atunci, mergeti pe caile sigure ale subiectelor familiare voua si de interes pentru public.Nu va rezumati insa la ceea ce ei stiu deja... e o greseala la fel de mare ca si aceea de a le vorbi despre ceva ce nu-i intereseaza.. pentru a le capta atentia si a nu-i dezamagi, obligatoriu oferiti-le ceva inedit, astfel incat la finalul discursului fiecare persoana din public sa fi aflat macar un lucru nou de la voi!

Ridicati ancora!

Cand vorbiti in public, e ca si cum ati fi pe o corabie ale carei panze sunt ideile voastre iar emotiile sunt rafalele de vant care, in functie de directie, ajuta corabia sa inainteze sau, dimpotriva, o impiedica sa ajunga la destinatie. Ca pe o corabile, conteaza cum orientezi panzele ca sa poti profita de vant. Astfel, daca vei sti sa te folosesti de gandurile tale pentru a canaliza emotiile in sensul pe care il doresti, discursul tau va fi convingator. Daca, in schimb, vei scapa emotiile de sub control, te vei trezi cu ditamai furtuna care iti va arunca vasul de colo colo, pana cand te vei lovi de stanci ori vei pati cine stie ce alta grozavie. Nu fugiti, insa, de emotii. Fara ele, discursul va fi fad, ca o corabie pe o mare linistita, incapabila sa inainteze, nu veti fi convingatori si nu va veti bucura de succesul pe care il meritati. Lasati, deci, emotiile sa razbata si nu uitati ca, atunci cand ele par sa devina mai puternice decat v-ati dori, aveti la indemna ancora. O puteti arunca oricand pentru a va agata de un reper solid, pana cand veti reusi sa controlati emotiile, domolind furtuna.

Pentru vorbitor, ancora poate fi privirea incurajatoare a cuiva din public dar si o amuleta,un obiect norocos, oricare,poate fi o amintire placuta sau chipul cuiva drag care v-a transmis ca are incredere in voi, poate fi o recompensa pe care v-ati promis-o inainte de discurs si care va asteapta imediat dupa, poate fi gandul ca nu e nicio tragedie daca va veti face de ras (au patit-o mari vorbitori inainte voastra si n-au renuntat) sau, dimpotriva, imaginea publicului la final aplaudand fara rezerve discursul vostru. Exact ca o ancora, care se agata de orice intalneste solid in cale, nu ezitati sa va agatati de orice v-ar putea ajuta sa stapaniti emotiile, sa le controlati in folosul vostru. Practic , e vorba de a vedea jumatatea plina a paharului si nu buza sparta a acestuia, adoptand o atitudine pozitiva in locul uneia pesimiste, demoralizatoare. Asadar, daca simtiti ca incepe "furtuna", folositi ancora... dar aveti grija in acelasi timp sa nu ramaneti in loc prea mult... cand ati reusit sa asezati panzele cum trebuie, nu intarziati niciun moment sa ridicati ancora si sa plecati la drum! In fata voastra se gaseste o calatorie plina de peripetii si safisactii, pe parcrsul careia veti invata lucrurui noi despre ceilalti si despre voi insiva. Nu-mi ramane decat sa va doresc: Vant din pupa, vorbitorilor! si sa astept cuminte, pe mal :)), impresiile voastre de calatorie.

David, Michelangelo, voi si o sticla cu djinn

Oau! ce-nseamna asta, va veti zice! si e bine, inseamna ca v-am facut macar curiosi. Scopul oricarei introduceri fiind sa incite, sa atraga atentia. C-o face intrigand, socand, enervand sau amuzand... depinde de fiecare... Ce-are, deci, a face sticla cu djinnul si voi cu Michelangelo? are!!!
In fiecare din voi, cred cu tarie, se ascunde un bun vorbitor, o persoana care daca reuseste sa scape de inhibitii si sa-si gestioneze emotiile ii va surprinde pe toti cu pasiunea pe care o va pune in vorbele sale! numai ca acum vorbitorul din voi e inchis ca un djinn intr-o sticla.. si trebuie sa vina cineva sa-l ajute sa iasa: scotand dopul sau spargand sticla, cu consecintele de rigoare! adica s-ar putea sa-i placa asa de mult vorbitorului in libertate incat sa nu il mai puteti opri... :)) Bine, bine, dar unde e Michelangelo? nu stiu unde o fi la ora asta, dar David, creatia lui, domina Florenta si arta universala.

Fara Michelangelo, David ar fi ramas probabil o eternitate inchis intr-un bloc de marmura, din care  nimeni nu stia sa-l scoata... doi sculptori, Agostino di Duccio si Antonio Rossellino  i-au tot dat tarcoale blocului dar, dupa ce s-au gandit mai ceva ca profesorul Baltazar, au declarat ca nu se poate face nimic din ea. A venit apoi Michelangelo si l-a vazut pe David inchis in blocul de marmura. A decis sa-l elibereze si, timp de trei ani, a indepartat tot ce prisosea... nu i-a fost usor, blocul avea si un defect pe care insa sculptorul l-a folosit in avantajul sau.... cert e ca n-a abandonat, cum facuseara inainte de a se apuca de treaba ceilalti sculptori,  iar in cele din urma David a vazut lumina soarelui, mandru si gata sa-l infrunte pe Goliat!  Cand va e tema sa iesiti in fata publicului, amintiti-va ca in fiecare din voi se ascunde un David si, preseverenti ca Michelangelo, spargeti sticla si lasati vorbitorul din voi sa se exprime!! Sunt sigur ca veti fi atat de convingatori incat il veti face si pe Goliat sa aplaude discursul vostru!

Am fost 16....

si sper sa ramanem chiar mai multi! :)) Oricum, sa nu patim ca-n filmul omonim (daca vreti sa-l re-vedeti http://www.youtube.com/watch?v=S-fhMyxt7po), ai carui eroi se numarau pe degete la finalul peliculei! 16 si toti in cautarea raspunsului la o intrebare: Cum? cum ne depasim teama de a vorbi in public? cum ne prezentam mai convingator ideile? cum ne  pregatim pentru a nu fi surprinsi de nimic? cum vorbim? cum comunicam publicului ideile noastre astfel incat sa ne facem intelesi? cum ni-i facem prieteni pe cei din fata noastra? si inca o mie de Cum? Carora sper sa le fi raspuns, macar in parte, si sa nu va fi dezamagit! pentru ca m-am bucurat sa fiu cu voi si imi doresc sa va fi ajutat macar pe sfert cat m-ati ajutat voi sa iasa cum trebuie cursul asta.

   

 Abia astept sa-mi spuneti daca v-a folosit cu ceva... sper din tot sufletul ca asa sa fie! sunt nerabdator sa-mi spuneti ce-ati facut, cum a fost cand v-ati aflat in situatia de a vorbi in public, daca v-ati mai amintit ceva din ce-ati pregatit sau v-ati blocat??... dar daca va blocati, stiti de acum cum sa procedati, nu-i asa? Iar daca faceti rost de 20 de oua si n-aveti tigaie... ganditi-va ca, oricat ar fi ursul de lacom, tot merita sa incercati sa faceti o omleta! :)) asa ca nici sa nu va ganditi sa va spuneti ca nu sunteti facuti sa vorbiti in public. Sunt sigur ca puteti! In cazul meu, puteti crede ca va flatez... dar poate o credeti pe Iuliana:
http://cupersonalitate.wordpress.com/2012/03/11/vorbitul-in-public-o-teama-ce-poate-fi-depasita/
careia ii multumesc pentru ce-a scris! va multumesc fiecaruia dintre voi si sper sa fi castigat nu 15 cursanti ci 15 prieteni, cu mine 16. Am fost 16, sa ramanem atunci!

Cu mult drag, Claudius
2 zile dupa :)

PS Transmiteti-mi, va rog, ce nu v-a placut! ma va ajuta sa corectez ce nu e in regula! iar ce v-a placut, spuneti-le altora, care poate vor veni si ei la curs! iar daca nu v-a placut nimic, trimiteti-i la curs pe cei pe care nu-i puteti suferi! :)) Multumesc!!!