Metrul, secunda şi bunul simţ

Aşa cum metrul este unitatea de măsură pentru distanţă, iar secunda pentru timp, bunul simţ este unitatea de măsură ideală pentru o mulţime de situaţii în care poţi fi pus ca vorbitor public. Folosiţi-l fără ezitare, dincolo de sfaturi şi de tehnici, el vă va ajuta enorm să va adaptaţi discursul şi atitudinea celor cu care interacţionaţi.

Fie că e vorba de tonul  pe care-l adoptaţi, de formula de adresare, de atenţia cu care îi ascultaţi pe cei care vor detalii suplimentare, de modul cum vă pregătiţi pentru întâlnirea cu publicul sau de cum respectaţi timpul alocat, bunul simţ  vă va spune de fiecare dată  ce e potrivit şi ce nu. Daţi-i ascultare, folosiţi-l drept standard de evaluare şi veţi vede că vă va fi de un real ajutor.

O vizită la muzeu

 Imaginaţi-vă o vizită la muzeu, fără ghid. Vă plimbaţi printre exponate, recunoaşteţi poate câteva, citiţi etichetele şi eventual informaţiile de pe cele câteva panouri, vă încheiaţi turul şi... gata, asta a fost tot! Intraţi în acelaşi muzeu, de această dată, însă, însoţiţi de un ghid care vă spune povestea fiecărui exponat. Cui i-a aparţinut, cum a ajuns la personajul respectiv, căror momente istorice le-a fost poate martor şi încă multe altele care vă surprind şi vă încântă deopotrivă. Graţie poveştilor, veţi privi cu alţi ochi exponatele, ele vor prinde viaţă şi strălucire ca prin magie, iar gândul vă va zăbovi asupra celor aflate mult timp dupa încheierea vizitei.

 Ca vorbitor public, asta e sarcina voastră! Să le oferiţi celor care vă ascultă, pe lângă informaţia brută, detaliile care o plasează într-un context memorabil. Că sunt poveşti, analogii sau metafore, rolul lor este acelaşi: să încânte publicul şi să facă totul mai uşor de reţinut!

Teorie... "nuanţată"

Utilă, fără îndoială, teoria este totuşi, de multe ori, dacă nu infirmată de practică, atunci... "nuanţată" de către aceasta. Îîîî-urile şi ăă-urile, de pildă, despre care teoria spune că sunt incompatibile cu vorbitul în public, sunt în realitate acceptate de public, cu condiţia să nu se repete de prea multe ori. Mult mai scump vă va costa, de pildă, greşeala de vorbi cu mult peste timpul alocat, care de multe ori poate întoarce publicul împotriva voastră. Poate că nu veţi întâlni mereu o audienţă care vă va aplauda la scenă deschisă, dar de public cu adevărat ostil veţi da doar în rare situaţii, aşa că în general puteţi conta pe susţinerea celor care vă urmăresc.

Realitatea vă va confirma că nu puteţi mulţumi pe toată lumea, aşa că nu încercaţi să faceţi asta, riscaţi să "reuşiţi"  în schimb să-i enervaţi pe toti! Când vă decideţi să folosiţi sala drept "resursă", aveţi grijă ce le cereţi, dacă nu vreţi ca situaţia să se întoarcă împotriva voastră şi fiţi în general pregătiţi pentru situaţii neprevăzute, cu material suplimentar, anecdote,poveşti, copii ale prezentării ş.a.m.d.

O lecţie de la Obama

Preocupaţi să-şi pregătească o introducere provocatoare, care să "agaţe" publicul, ocupaţi cu adunarea şi structurarea materialului, colectarea poveştilor şi inserarea momentelor amuzante în  discurs, îngrijoraţi să se încadreze în timpul alocat, mulţi vorbitori, chiar şi dintre cei cu experienţă, acordă prea puţină atenţie finalului,  ajungând din lipsă de timp sau idei în situaţia de a-şi încheia brusc prezentarea, dezamăgindu-şi publicul şi anulându-şi şansele de a încheia discursul într-un mod memorabil . N-aţi vrea să păţiţi una ca asta, mai ales dacă susţineţi un discurs persuasiv, care-şi propune să-i motiveze pe participanţi să facă un lucru anume: să cumpere un produs, să contribuie la o cauză, să voteze într-un anume fel! Ca un profesor care, surprins de clopoţelul care anunţă pauza, nu mai are timp să le dea elevilor temă pentru acasă, un vorbitor care îşi încheie brusc discursul ratează ocazia de a mobiliza publicul, îndemnându-l să acţioneze în sensul dorit. Evitaţi aceste situaţii acordându-vă timpul necesar încheierii şi pregătind-o temeinic pentru a servi discursului vostru. Ea este concluzia speech-ului, dar tot în funcţie de ea publicul va trage propria concluzie în ce vă priveşte!

Străduiţi-vă, aşadar, să vă faceţi ieşirea din scenă memorabilă, atât în ce priveşte forma cât şi conţinutul, precum  în exemplul de mai jos, desprins din discursul susţinut de preşedintele american Barack Obama când a aceptat nominalizarea democraţilor pentru o nouă candidatură: "America, nu am spus niciodată că această călătorie va fi uşoară, şi nici nu voi promite aceasta acum. Da, calea noastră este mai grea - însă duce spre un loc mai bun. Da, drumul nostru este mai lung - însă vom călători împreună. Nu ne întoarcem din drum. Nu lăsăm pe nimeni în urmă. Ne tragem unii pe alţii. Ne tragem putere din victoriile noastre, învăţăm din greşelile noastre, însă privim în continuare ţinta spre acel orizont îndepărtat, ştiind că Providenţa este cu noi şi că suntem, cu siguranţă, binecuvântaţi că suntem cetăţeni ai celei mai mari naţiuni de pe pământ". Cum Obama şi-a adjudecat  al doilea mandat în faţa republicanului Romney, putem trage concluzia că mesajul său a ajuns la cei mai mulţi dintre americani!

Alungaţi monotonia!

Monotonia este unul din cei mai aprigi duşmani ai vorbitorului public. O puteţi, însă, alunga simplu, umblând la voce precum umblaţi, să spunem, la aparatul de radio, pentru a-i regla sunetul. Imaginaţi-vă că aveţi, aşa cum au cele mai multe aparate de radio, trei butone: unul pentru timbru, altul pentru viteză şi un al treilea pentru volum. Tot ce aveţi de făcut, este să să le reglaţi în funcţie de circumstanţe. O voce gravă va inspira mai multă încredere, în vreme ce un timbru mai înalt poate fi de folos când vreţi să înveseliţi atmosfera sau să îndulciţi tonul discursului.

Dacă vorbiţi prea repede, e posibil să daţi senzaţia că vă grăbiţi... sau sunteţi nervoşi... ori aveţi emoţii; în general, însă, va face discursul vostru greu de urmărit.  Pe de altă parte, dacă vorbiţi prea rar, daţi senzaţia că sunteţi un ins plictisitor, că sunteţi obosit ori chiar un pic sărac cu duhul. Puteţi, însă, evita aceste situaţii jonglând cu aceste viteze. Dacă veţi iuţi ritmul, trecând progresiv de la lent la rapid, veţi sugera audienţei că urmează să se întâmple ceva spectaculos, cum fac comentatorii sportivi, care iuţesc viteza pe măsura ce mingea se apropie de poartă. Într-un mod similar, dacă urmează ceva important, demn de reţinut, puteţi încetini ritmul şi, folosindu-vă şi de pauze, să-i pregătiţi pe cei din public pentru acest moment. Nu în ultimul rând, umblaţi la volumul vocii voastre şi adaptaţi-l situaţiei. În funcţie de spaţiu, număr de participanţi şi mesaj, veţi vorbi mai tare sau mai încet, astfel încât să vă faceţi auzit, dar fără a deveni vreo clipă deranjant!

TIPS & TRICKS 4 PUBLIC SPEAKING EP 1.mpg

Cum ne relaxăm?

Este cât se poate de firesc să ai emoţii înaintea unei prezentări. Toţi avem emoţii atunci când ceea ce urmează să se întâmple ne implică. Îţi doreşti să iasă bine, e normal să te simţi responsabil pentru asta, dar nu lăsa emoţiile să te copleşească. În loc să te laşi folosit de ele, administrează-le astfel încât să te servească ele pe tine şi să te ajute să imprimi energie şi entuziasm discursului tău. Fără ele, acesta va fi fad, ca o mâncare fără sare şi fără piper. Tot  ţi se pare că inima iţi bate prea repede şi că riscă să-ţi sară din piept? Atunci foloseşte una din următoarele trei tehnici:
1. Ascultă muzică! Îţi poate schimba instantaneu starea de spirit, aşa că alege-ţi câteva melodii care ştii că te relaxează şi te încarcă cu energie pozitivă şi pune-le pe un mp3 player pentru le putea asculta înainte de a începe prezentarea, când te afli în culise şi te pregăteşti de discurs.

 2. Fă un exerciţiu de imaginaţie şi încearcă să vezi cu ochii minţii cum vei urca plin de încredere pe scenă, cum vei vorbi plin de entuziasm, inspirându-ţi publicul, imaginează-ţi reacţiile lor, aplauzele publicului şi încarcă-te astfel de energii pozitive  înainte de a urca în realitate pe scenă.
3. Aminteşte-ţi câştigurile pe care vi le va aduce prezentarea, ţie şi publicului! Fie că încerci să vinzi ceva, să inspiri publicul îndemnându-l să ia atitudine ori să trezeşti energia latentă a acestuia, gândeşte-te la beneficiile prezentării, în comparaţie cu care grijile tale vor deveni nu doar prea puţin importante ci de-a dreptul inutile.