Cine, cum, ce spune?

E ordinea dupa care publicul judeca un discurs. Un vorbitor cu notorietate va atrage atentia prin simpla sa prezenta, iar greutatea pe care i-o dau functia ori pozitia pe care o ocupa intr-un anumit context ii va asigura un public atent. Poate fi vorba de un patron care se adreseaza angajatilor, de decizia caruia depinde soarta locurilor lor de munca, un sef de stat care rosteste un discurs intr-un moment critic pentru natiune sau un profesor care ar putea anunta o lucrare de control... sau nu :). Pe locul al doilea se afla modul in care vorbitorul spune ce are de spus. O poate face spectaculos sau tern, isi poate entuziama publicul sau il poate adormi, il poate provoca sau il poate plictisi de moarte... depinde doar de el..

Uneori, o tema anosta poate deveni captivanta daca vorbitorul stie sa dea exemple, sa spuna povesti, sa implice audienta, sa surprinda, sa amuze, sa... sa.. alteori, o tema provocatoare poate trece pe langa urechile audientei daca vorbitorul nu e capabil sa le retina atentia celor din fata sa. Si abia pe locul al treilea se afla CE-ul! ce le spui? nu cumva insa sa intelegeti din asta ca n-ar fi important ce le spuneti!! Ce as vrea sa retineti e ca, oricat de interesant ar fi subiectul, daca nu-l ambalati frumos, nu-l cumpara nimeni. Imbracati-va, deci, tema in cuvinte si fraze frumoase, accesorizati-o cu exemple si povesti capitvante, zambiti-le celor din public, animati atmosfera si publicul va fi al vostru!