Internetul si hidrantul

Sursa generoasa de informatii, internetul poate deveni o capcana pentru cei care isi pregatesc un discurs, principala problema fiind chiar abundenta informatiilor. Incercati orice cautare si veti gasi mii, zeci de mii de pagini, a caror relevanta e decisa de mecanismul fiecarui motor de cautare in parte. Printre ele sunt informatii valoroase pentru cei care se documenteza in vederea unui discurs, dar si multa inforamtie parazitara. Mai mult,pe langa informatiile a caror acuratete este garantata de notorietatea si expertiza celor care au redactat-o, exista si informatii a caror credibilitate este cel putin indoielnica, astfel incat trebuie tratate cu multa circumspectie. Cum spune Mitchell Kapor,unul dintre pionerii din domeniul computerelor personale, sa cauti informatii pe internet, este ca si cum ai incerca sa bei apa de la un hidrant.

Ce e totusi de facut daca vrei sa bei apa de la robinet? Cel mai simplu, este sa alegi informatia in functie de autoritatea sursei. Astfel, scapand de grija informatiilor incerte, vei reduce totodata semnificativ aria cautarii si vei avea siguranta ca informatiile acumulate sunt de valoare. Sigur, si dintre ele va trebui sa alegi doar cateva, cele mai relevante, insa cu siguranta iti va fi mai usor decat daca n-ai fi aplicat acest filtru. Confrunta apoi informatiile din mai multe surse,cum procedeaza gazetarii, si afla care e de notorietate si care poate fi inedita pentru publicul caruia i te adresezi. Renunta la informatiile comune si alege-le pe acelea care vor da valoare discursului tau, aplicand regula, tot jurnalistica, potrivit careia printre calitatile stirii se numara, pe langa relevanta sau proximitate, ineditul. Surprindeti astfel publicul, spune-i ceva ce nu stia si vei avea satisfactia de a-ti fi facut datoria cum se cuvine.

Ca la IKEA!

Discursul nu este o poezie, ale carei versuri sunt mereu aceleasi, indiferent in fata cui ai recita-o, si nici o partitura care, indiferent de context, are aceleasi note cu aceleasi durate! Discursul va fi mereu diferit, in functie de publicul caruia te adresezi, de circumstantele in care il rostesti, momentul zilei, spatiul in care are loc prezentarea si alti o mie de factori "perturbatori". In consecinta, nu te stradui sa retii discursul cuvant cu cuvant. O poti face in caazul unui discurs scurt, dar chiar si asa, va parea lipsit de viata, daca nu-l vei "condimenta", particularizandu-l in functie de cei carora le vorbesti si de context. Iar in cazul unui discurs mai lung, iti va fi aproape imposibil.

Renunta, deci, la aceasta idee si contruieste-ti un discurs flexibil, ca mobila de la IKEA, cu module cu care sa te poti juca si jongla in functie de imprejurari. Pe de o parte, vei evita sa te repeti de la un discurs la altul, construindu-ti de fiecare data alta prezentare, cu elementele dispuse intr-o alta "geografie", iar, pe de alta parte, vei putea sari unele module si introduce altele in functie de nevoile si reactiile publicului. Iar daca iti vor lipsi unele elemente, nu va fi o drama, pentru ca vei putea realiza cu usurinta o alta configuratie a discursului, astfel incat ascultatorii nici sa nu realizeze absenta acestora.

Planul B

Omitandu-i din discutie pe cei care n-au nici Planul A (cei care, bazandu-se pe experienta, vin in fata publicului si vorbesc fara nicio pregatire prealabila, dar si fara mari sanse de a sustine un discurs memorabil), toti cei care sustin o prezentare ar trebui sa aiba un Plan B., alcatuit din raspunsuri la intrebarile de tip Ce faci daca...? Ce faci daca videoproiectorul"crapa" in timpul sau inaintea prezentarii? ori, nu se strica, dar ii lipseste un cablu? Ce te faci daca laptopul nu mai vrea sa se deschida? Ori nu mai vrea sa citeasca discul pe care ai prezentarea? Dar daca ai luat alt disc de acasa?

Pentru unele din aceste situatii, nici nu exista vreo solutie, singura varianta demna de luat in calcul fiind sa va pregatiti si o prezentare fara suport audio-video. In acest caz, printati in prealabil materialele din slide-show si celelalte imagini si grafice pe care vreti sa le folositi. Pentru celelate situatii, copiati prezentarea pe un stick si, eventual, trimiteti-va si un mail care s-o contina, astfel incat sa stiti ca o puteti acces in caz ca...

Soricelul fara coada

Menite sa aduca un plus discursului, slide-show-rile risca sa fractureze prezentarea daca de fiecare data cand schimbati imaginea trebuie sa va duceti la laptop pentru a da comanda "next". Sigur, puteti ramane langa laptop, insa in cazul acesta ratati prilejul de a fi langa ecran, in centrul atentiei, avand situatia sub control, tranformandu-va in schimb intr-o "anexa" a pc-ului. Exista, insa, si alte variante, mai inspirate. Cea mai "ieftina" fiind sa aveti un ajutor, cineva care, la semnul vostru discret, sa schimbe imaginile, la fel cum pianistilor le intorc paginile partiturilor asistentii lor.

Ori, daca vreti sa va descurcati singuri, exista posibilitatea de a folosi un mouse wireless, conceput special pentru prezentari. Cele mai simple, va vor da ocazia sa va "plimbati" printre imagini, cele mai complexe, chiar sa navigati prin calculator, asa cum ati face-o cu un mouse obisnuit. Si unele si altele sunt practice, insa, inainte de a va duce in fata publicului, exersati functionarea lor pentru a dobandi siguranta in manevrarea acestor dispozitive.

Vorbeste!

Invitat sa le vorbeasca unor studenti despre arta scrisului, laureatul premiului Nobel, Sinclair Lewis, a intrat în sala, i-a privit pe toți, apoi a întrebat: — Câți dintre voi vor cu adevărat să devină scriitori? Aproape toți studenții au ridicat mâna. — Și atunci ce căutați aici? De ce nu scrieți? i-a întrebat Lewis, dupa care a ieșit pur si simplu afară din clasa. Poate Sinclair a exagerat, insa este cat se poate de adevarat ca, daca te vei rezuma la teorie, fara a-ti face curaj sa si practici tot ce ai invatat, este egal cu zero. Public speakingul si scrierea creativa au multe in comun. In zadar, deci, veti citi despre vorbitul in public, veti merge la cursuri sau veti urmari alti vorbitori, daca nu veti exersa. Cititi, participati si urmariti si discursurile altora, dar profitati de orice ocazie pentru a vorbi la randul vostru. O puteti face vorbindu-le prietenior ori celor din familie, dar si inscriindu-va in grupurile de suport, daca exista vreunul in localitatea voastra. In acest din urma caz, avand avantajul ca veti intalni oameni preocupati la randul lor de vorbitul in public, care va vor urmari cu atentie, indicandu-va deopotriva ce e bine dar si ce trebuie sa corijati la discursul vostru.

Oscar pentru rol secundar

Ca-n cinematografie, si-n cazul Public speakingului exista personaje principale si secundare, carora li se adauga , desigur, figurantii. Sigur ca e tentant sa va asumati rolul principal, insa, daca vreti sa aveti suces, tratati publicul drept personajul principal, fie el si colectiv, si asumati-va rolul secundar, dar de care incercati sa va achitati exemplar, incat sa meritati un Oscar. Cat despre rolurile de figuranti, ar fi bine sa nu se simta nimeni dintre participanti in postura asta. Odata ce am stabilit ca publicul este protagonistul intalnirii, concentrai-va asupra lui si ajustati-va discursul in functie de el. Va va fi mai usor daca veti folosi aceasta schema, schitata de Lenny Laskowski, in articolul "7 Aspects Of A Dynamic Presentation", pe baza literelor care alcatuiesc cuvantul AUDIENCE. A_udience - Cine sunt cei care vor participa , cati vor veni la eveniment? U_nderstanding - Ce stiu ei despre subiectul pe care il veti aborda? D_emographics - Ca varste au, sexul, educatia etc? I_nterest - De ce vin la eveniment? O fac voluntar, i-a invitat sau chiar trimis cineva? E_nvironment - Unde va avea loc discursul, unde veti sta voi, pot sa va vada si auda toti? N_eeds - Care sunt nevoile participantilor, ce vor sa afle, cum poti raspunde acestor nevoi? C_ustomized - Cum poti particulariza mesajul pentru a se potrivi publicului? E_xpectations - Ce se asteapta sa invete de la voi? Poate ca par numeroase, dar daca veti reusi sa raspundeti multumitor tuturor acestor intrebari, veti avea cu siguranta parte de ecouri pozitive din partea publicului si de un Oscar din partea juriului. Pentru rol secundar, dar tot Oscar!

Cum scapam de ticuri?

Suparatoare la oricine, dar mai ales la cineva aflat in postura de vorbitor public, ticurile pot fi expresii care se repeta pana la exasperare ori gesturi care risca sa-l scoata la un moment dat din sarite si pe cel mai calm participant. Ganditi-va numai la un pix care tacane tot timpul pentru ca vorbitorul nu-si poate astampara altfel nervii decat jucandu-se cu el, la un scaun care scartaie intruna din cauza bataielii nervoase a celui care-l ocupa sau la o suvita rebela pe care vorbitorul insista fara succes s-o aseze, fie cu mana, fie scuturand capul cu totul. Oricare dintre ele poate ruina un discurs altminteri decent, asa ca trebuie eliminate. N-o veti putea face, insa, fara ajutor, pentru ca e (aproape) imposibil sa realizezi singur care-ti sunt ticurile. Ai de aceea nevoie de cineva indejuns de onest si curajos care sa-ti atraga atentia asupra lor, iar apoi sa te urmareasca daca reusesti sa le eviti si in ce masura. Ori, daca vei constata ca nu poti gasi o asemenea persoana, tot ce mai poti face este sa te inregistrezi si apoi sa vizionezi propria prestatie pentru a-ti identifica ticurile si apoi pentru a lupta impotriva lor.