Urmaşul lui Figaro

Cum v-ati simti daca v-ati duce la frizer si acesta v-ar intampina spunandu-va fericit: "Sunteti primul meu client!" "Pe ziua de azi?" "Nuuu, primul client pe care il tund vreodata". Imi imaginez ca n-ati impartasi entuziasmul acestuia si, fie ati sterge-o rapid, sub un pretext oarecare, fie, daca ati ramane totusi, probabil din masochism, ati fi pregatit pentru tot ce poate fi mai rau. Ca vorbitor public aflat la primele speech-uri, daca nu vreti sa le dati emotii similare celor din public, trebuie sa va faceti lectiile inclusiv in ce priveste detaliile, astfel incat macar sa dati impresia ca ati mai facut asta si in alte ocazii.

 Verificati-va materialele, aparatele pe care le folositi, exersati utilizarea acestora, repetati-va speech-ul, daca aveti ocazia vizitati locul unde va avea loc prezentarea, faceti tot ce puteti pentru a reduce la minim situatiile care  vor constitui premiere pentru voi. Altfel, va veti trezi in fata publicului ca un chirurg care, cu pacientul pe masa de operatii, le intreaba pe asistente cum arata bisturiul , la ce serveste o pensa sau ce cauta o sonda intr-un spital? Stie cineva ce cauta o sonda in spital???

De evitat!

Una din greselile pe care le comit multi vorbitori este sa lase la urma sesiunea de intrebari venite din public. In acest fel, in loc sa poata incheia cu un final memorabil, vor avea de-a face, in cele mai multe cazuri, cu un final in coada de peste, fara o concluzie clara, care sa intareasca mesajul principal al discursului. Mai mult, daca sesiunea nu decurge cum trebuie, finalul poate deveni prea diluat, cand intrebarile din public se indeparteaza de subiectul prezentarii ori, si mai grav, poate degenera intr-un conflict intre sustinatorii diferitelor opinii, daca vorbitorul nu gestioneaza abil participantii dificili.

Si intr-un caz, si in celalalt, intregul discurs va fi compromis de finalul sau nefericit, asa ca, evitati astfel de situatii, plasand sesiunea de intrebari inaintea incheierii discursului. In acest fel, va va fi si mai usor sa puneti punct sesiunii de intrebari, explicand publicului ca trebuie sa va ramana timp pentru concluzii si va si asigurati ca aveti ultimul cuvant, iar odata cu el, posibilitatea de a impartasi inca o data publicului mesajul principal al speechului vostru.

O bijuterie de discurs!

Un sfat util este ca, atunci cand va construiti discursul, sa va ganditi la un sirag de margele. Margelele sunt chiar elementele discursului, anecdotele, povestile, intrebarile si raspunsurile, imaginile si analogiile, in general tot ce ai decis sa intre in alcatuirea speech-ului tau. Unele sunt, poate, mai viu colorate, altele mai stralucitoare, unele mai mici, altele mai mari, dar impreuna trebuie sa alcatuiasca un colier spectaculos, pe care orice femeie si-ar dori sa-l aiba in caseta de bijuterii.

 Pentru a sta, insa, laolalta si a alcatui un sirag, iar nu o gramajoara de pietricele, margelele tale au nevoie de un fir care sa le tina. Chiar daca nu se vede, firul acesta trebuie sa existe, iar elementele discursului sa se insire pe el in ordinea pe care ai ales-o. Fii un bijutier inspirat, alege "margelele" potrivite publicului tau si o idee conducatoare capabila sa sustina intregul sirag si vei vedea ca stralucirea colierului tau nu-i va lasa indiferenti pe cei carora le vei vorbi!

Ce obtii cand nu obtii ce ti-ai dorit?

Celor care ezita  sa vorbeasca in public din cauza ca se tem de un esec, trebuie sa le amintesc ca, daca nu  vor face acest pas, depasindu-si fobiile, nu vor deveni  niciodata niste vorbitori cu experienta. Pentru ca orice altceva se poate invata, insa experienta nu se poate decat dobandi. Si nici nu trebuie sa le fie teama de esecuri, pentru ca, daca ati uitat, una din cele mai inspirate definitii ale experientei spune ca "Experienta este ceea ce obtii cand nu obtii ce ti-ai dorit". Cu alte cuvinte, indiferent cum va decurge prezentarea, la final tot vei avea ceva de castigat: ori vei dobandi si mai multa incredere in capacitatea ta de a vorbi in public, ori, daca nu, macar vei acumula experienta, atat de necesara cuiva care doreste sa devina un speaker de succes. Iar daca inca te temi sa vii in fata publicului, gandeste-te ce ti se poate intampla in cazul in care vei sustine, sa spunem, un discurs lamentabil?

 Esti cumva vreun chirurg care opereaza un pacient pe creier? si orice miscare gresita a ta poate avea consecinte tragice? Ori esti soferul unui campion de maretonaj care, daca face vreo manevra gresita, poate zdrobi nu stiu cate alte masini? Nu esti in niciuna dintre aceste situatii, asa ca relaxeaza-te, inspira adanc, si fii pregatit sa ai succes! Iar daca nu-l vei obtine, tot te vei alege cu ceva. Cu ceea ce obtii cand nu obtii ce ti-ai dorit!

Trei zidari

Trei zidari care lucrau umar langa umar, intrebati ce fac, au raspuns in moduri diferite. Primul a raspuns "Pun caramizi", al doilea, "Castig niste bani", iar al treilea: "Eu? Construiesc o cladire care va dainui generatii intregi si va incanta pe toata lumea."

 Ca vorbitor, esti un zidar care, in loc sa lucreze cu caramizi si mortar, construieste cu ajutorul cuvintelor si al ideilor. Depinde doar de tine, insa, ce fel de zidar esti. Poti fi unul care  simte ca  face asta din obligatie sau unul care o face pentru ca in felul acesta isi castiga existenta. Daca, insa, vrei mai mult de atat, fii un "zidar" vizionar, care vede din colo de caramizi si de salariu, largeste-ti perspectiva si impartaseste-le-o si celorlalti!

Spectacol total

Toata lumea este de acord ca umorul si povestile constituie sarea si piperul oricarui discurs. Evident, si unul si celelalte trebuie folosite, la fel ca si condimentele mentionate, in proportii potrivite, pentru a avea efectul scontat. Pe de alta parte, insa, nu  doar cantitatea, ci si modul in care ele sunt administrate dau farmecul unui speech. In cazul povestilor, de pilda, daca vreti sa obtineti un efect spectaculos, atunci procedati ca in cazul unui spectacol.

Cand rostiti replicile personajelor, priviti in directii diferite, astfel incat publicul sa asocieze o directie a privirii cu unul dintre protagonistii povestii, alta directie - cu alt personaj. In mod similar, daca puteti face asta, schimbati-va si vocea in functie de caracterul a carui replica o rostiti. Iar daca vreti sa  aveti succes maxim, nu ezitati sa imitati si gesturile personajelor din povestea voastra. Spectacolul va fi total, iar atentia publicului, garantata!

Intrebari si raspunsuri

Chiar si in cazul vorbitorilor experimentati, intrebarile din partea publicului constituie intotdeauna o provocare, fiind unul din elementele asupra carora, orice ai face, nu poti detine integral controlul. Te poti pomeni oricand, asadar, cu o intrebare pe care nu ai prevazut-o sau, mai rau, careia nu-i cunosti raspunsul. Daca se intampla asa, nu intra totusi sub nicio forma in panica. Inainte de orice, multumeste-i celui care ti-a adresat intrebarea, apoi repet-o pentru a te asigura ca au auzit-o toti cei din public, raspunde-i daca stii raspunsul, asigura-te ca a inteles si multumeste-i inca o data, ca o concluzie la interventia sa. Daca nu stii raspunsul, nu te sfii sa recunosti ca nu poti oferi un raspuns satisfacator, promitand ca vei aprofunda subiectul si ii vei oferi cu prima ocazie raspunsul asteptat.

Nu poti sti totul si nici nu e recomandabil sa minti , pretinzand ca stii ceva ce nu cunosti! Daca intrebarea n-are legatura cu tema, atrage-i atentia interlocutorului si, eventual, propune-i sa vorbiti ulterior despre acest subiect, iar daca ai de-a face cu cineva care are o parere ferma despre subiect cu care nu esti de acord, spune-i ca-i respecti opinia, dar ca, in  ce te priveste, ai alta si precizeaza care este aceasta. Indiferent, insa, de atitudinea celui care iti adreseaza o intrebare, zambeste-i si multumeste-i!