Ți-e, nu ți-e sete, bea un pic de apă!

În caz că ți-e sete, o faci pentru a ți-o potoli, iar asta se întâmplă firesc. Nu-nseamnă, însă, că trebuie  să bei apă doar dacă ți-e cumplit de sete. Gândiți-vă numai la specialiștii care recomandă minim doi litri de lichide/zi pentru a-i asigura organismului sărurile și mineralele necesare bunei funcționări. Ca vorbitor, însă, ai și alte motive să bei mai multă apă decât alții. Dacă ai emoții, simplul gest de a te opri pentru a bea puțină apă te va relaxa și ajuta să treci peste momentul dificil. Previi totodată astfel deshidratarea, dar și senzația de gât uscat care apare la cei care vorbesc pentru mai mult timp.

În același timp, însă, te poți opri și bea o gură de apă și pentru a marca tranziția de la o secțiune la alta a prezentării, dar și pentru a-ți lua o pauză de gândire când ai un blocaj. În acest din urmă caz, poți conta pe faptul că publicul s-a obișnuit într-atât cu vorbitorii care se opresc să bea apă încât nimeni nu va bănui că tu de fapt te-ai împotmolit și iei o pauză pentru a-ți aminti ce ai de făcut în continuare.

N-o lua pe arătură!

Poveștile, metaforele, analogiile, exemplele... Toate sunt binevenite și îmbogățesc discursul... câtă vreme nu ajung să-l paraziteze. Nu exagerați, deci, cu parantezele, altfel riscați ca speech-ul vostru să înceapă să semene cu o problemă imposibilă de matematică, cu paranteze mici în paranteze mari și toate în acolade gigantice.  Nu înseamnă că nu e în regulă să divagați ușor de la subiect pentru a atinge și subiecte colaterale, dar aveți mare grijă să nu vă fure peisajul, altminteri riscați să ieșiti de tot din decor. Dacă sesizați, de pildă că publicul nu mai este atent, îi vedeți uitându-se oriunde, numai la voi nu, sau foindu-se, dacă simțiți că ați greșit drumul și sunteți pe cale să nimeriți în altă parte sau chiar în vreo fundătură, schimbați direcția până ajungeți din nou la cursul inițial. Nu trageți, însă, nici prea brusc de volan, altminteri riscați să răsturnați mașina cu totul.

Țineți drumul drept, oprindu-vă din timp în timp pentru a le atrage atenția celor din public asupra lucrurilor interesante întânite pe drum, dar reveniți de fiecare dată la traseul pe care vi l-ați propus. Câtă vreme știți în orice moment unde trebuie să ajungeți, riscurile de a o lua pe arătură tind către zero.

Secretul președinților

Pentru a fi remarcabil, un discurs are nevoie, între altele, și de fraze memorabile, ușor de reținut și capabile să impresioneze publicul. Gândiți-vă, de pildă, la celebra formulă a lui Kennedy, "Nu te întreba ce poate face țara pentru tine, ci gândește-te ce poți face tu pentru țara ta!". Rostite în 1961, cuvintele președintelui american sunt și acum parafrazate în lumea întreagă de vorbitori care doresc să își mobilizeze și motiveze publicul. Câți își bat, însă, capul să descopere mecanismul care a făcut ca această frază, dar și altele, să intre în folclorul vorbitorilor? Dacă ar cerceta, ar avea surpriza să constate că multe dintre ele își trag puterea dintr-o singură formulă retorică, pe care o găsim inclusiv în Biblie: antimetabola, care constă în repetarea acelorași cuvinte în ordine inversă având drept efect de cele mai multe ori și schimbarea înțelesului mesajului.

O veți găsi în speech-urile multor președinți sau alți oameni politici americani, la Kennedy - "Omenirea trebuie să pună capăt războiului sau războiul va pune capăt omenirii!", în discursurile lui Obama - "Sarcina mea nu este să reprezint Washingtonul în fața voastră, ci să vă reprezint pe voi la Washington", la Bill Clinton - "Oamenii din lumea întreagă au fost întotdeauna impresionați mai mult de puterea exemplului nostru, decât de exemplul puterii noastre!", ori chiar la Sarah Palin, guvernatoarea Alaskăi - "În politică, există candidați care se folosesc de schimbare  ca să promoveze în cariere, și alții, precum John Mc Cain, care se folosesc de carierele lor ca să promoveze schimbarea". Iar dacă veți avea răbdare, o veți găsi în încă o mie de discursuri și nu numai. Pentru că,  la urma urmelor, ce altceva este formula "Muncim ca să trăimși nu trăim ca să muncim", decât o antimetabolă perfectă? Iar dacă nu vreți să susțineți un discurs ca să vă auziți vorbind, ci vreți să vorbiți pentru a vă face auziți, încercați-o și voi cu prima ocazie!

Cinstitul Abe

"Poți prosti un timp pe toată lumea sau pe câțiva tot timpul, dar nimeni nu poate prosti pe toată lumea la nesfârșit." Citatul, atribuit președintelui american Abraham Lincoln (el însuși un orator remarcabil), rezumă un adevăr incontestabil: oricât de abil ai fi, dacă minți, mai devreme sau mai târziu ceilalți vor descoperi acest lucru și nu-l vor aprecia.

 Nu te hazarda, așadar, să încerci să-i păcălești, dându-te drept ce nu ești sau vorbind despre lucruri pe care nu le cunoști, întrucât asta se va întoarce împotriva ta. Fii sincer și vei avea parte de simpatia și recunoștința lor, exact ca Lincoln, rămas în istorie, deloc întâmplător, drept Honest Abe. Vorbește despre lucrurile pe care le cunoști, fii cinstit cu tine însuți și cu publicul tău, admite că nu ești perfect și vei vedea că ai astfel numai de câștigat!

Triunghiul cerințelor

Un discurs fără temă este doar vorbărie. Iar unul fără public este monolog interior. Nu se poate concepe, așadar, niciun speech în absența acestor elemente esențiale. Iar ca triunghiul să fie complet, există vorbitorul, cel care prezintă publicului tema și de abilitățile căruia depinde reușita prezentării. Printre ele, obligatoriu, însă, trebuie să se numere și aceea de a alege o temă potrivită, indiferent din ce parte ai privi-o. Fie că ești din public, fie că privești lucrurile din perspectiva vorbitorului, aceasta trebuie să îndeplinească trei cerințe. Prima este ca vorbitorul să stăpânescă subiectul de o manieră convingătoare. Nu numai că trebuie să știi ce le spui celor cărora le vorbești, dar dacă apar întrebări suplimentare, ai face bine să știi să le răspunzi. În caz contrar, căutați alt subiect.

Pe de altă parte, chiar dacă stăpânești domeniul, dacă tema nu te pasionează cu adevărat, astfel încât să vorbești sincer și convingător despre ea, nu spera la un discurs remarcabil. Va fi, poate, unul corect, dar atât! Cu totul altfel vor sta lucrurile dacă în  vocea și  privirile tale se va putea citi că  îți dorești cu adevărat să vorbești despre ea.  În fine, dar în niciun caz în ultimul rând, tema mai trebuie să aibă o calitate: să intereseze publicul, să răspundă unei întrebări care îi preocupă pe cei cărora le vorbești, să ofere o soluție la o problemă cu care ei se confruntă. Alege, deci, o temă pe care o stăpânești și care  vă preocupă  și pe tine și pe ei, Va fi primul pas către un speech memorabil!

Aspirina vorbitorului

Obținută dintr-un extract de scoarță de salcie, prelucrat, evident, în laborator, aspirina este și astăzi, la mai bine de un secol de la apariția sa, unul din cele mai eficiente și folosite medicamente, fie că e vorba de migrene, răceli sau chiar afecțiuni cardiace. Mai mult, folosim aspirina în încă o mie de alte feluri: pentru  a curăța petele de nicotină sau de iarbă de pe tricouri, pentru a curăța de rugină cada, pentru a împiedica ofilirea prematură a florilor din glastră sau pentru a conserva murăturile pentru iarnă. Din păcate, printre aceste o mie de feluri nu se numără și vreunul care să ne fie de folos ca vorbitori publici. Din fericire, însă, există altceva care funcționează pentru vorbitori ca aspirina pentru pacienți.

Este vorba de... sinonime. Cu cât mai multe, cu atât mai utile.Pentru a scăpa, de pildă, de î-urile și de ă-urile cu care riscăm să ne agasăm publicul în timp ce căutăm în minte un termen potrivit. Dar și pentru a ne debarasa de repetițiile la fel de deranjante pentru asistență. Pentru a câștiga în concizie, alegând cel mai potrivt termen pentru a descrie un obiect, o situație, un sentiment, însă și pentru a ne nuanța discursul, ca și pentru a face impresie bună, folosind și alte cuvinte decât cele din limbajul de bază.  Nu mai stați, așadar, pe gânduri, și puneți repede deoparte sinonime albe pentru zile negre, să aveți îndeajuns cât să vă descurcați în orice situație.

Nu fugi de statistici!

Numeroși vorbitori se feresc de statistici precum știm cu toții cine, de tămâie. E adevărat că, de multe ori, pe bună dreptate, statisticile și graficele prost utilizate putând ruina și cele mai interesante discursuri. Pe de altă parte, însă, există și situații în care statisticile pot ajuta un vorbitor să fie mai convingător. Ele pot aduce, de pildă, o notă de concret necesară în anumite momente ale prezentării. Dacă îi vorbești cuiva despre economiile majore pe care le poate face stingând lumina când iese dintr-o încăpere, mesajul tău va avea șanse mai mari să își atingă ținta dacă vei menționa efectiv suma pe care o poate economisi astfel. Spune-i că procedând în acest mod va pune deoparte într-un an 500 sau 1000 de lei și poți fi sigur ca i-ai captat atenția.

Paradoxal, statisticile pot stârni și emoții în anumite circumstanțe. Imaginează-ți, să spunem, că vorbești despre fenomenul copiilor abandonați și ai la dispoziție statistici despre ponderea acestuia. Cum crezi că vor reacționa cei din public dacă le vei vorbi despre numărul copiilor din oraș  cărora nu are cine să le citească seara povești la culcare și pe care nu-i mângîie nimeni pe frunte pentru a le spune apoi "Noapte bună!"?
E adevărat că nu întotdeauna poți stârni astfel de emoții menționând statistici, însă folosirea lor îți conferă de cele mai multe ori un plus de credibilitate. Pe de o parte, pentru că demonstrează că te-ai documentat serios pentru prezentare și nu ai tratat-o superficial, pe de altă parte, pentru că, dacă folosești statistici oferite de surse respectate, asocierea cu ele îți aduce și ție o doză suplimentară de încredere din partea publicului.
Iar dacă vei ști cum să le prezinți, nu de-a valma, ci punându-le în valoare una câte una în momente cheie ale discursului, pot chiar contribui la o prezentare memorabilă.