duminică, 30 septembrie 2012

Feriti-va de pisalogi!

Fiecare avem cel putin un astfel de prieten/cunostinta. Genul care ar fi in stare sa vorbeasca ore si zile in sir despre el si problemele sale. Genul care-ti cere parerea despre ceva doar pentru a ti-o expune cu lux de amanunte pe a lui. Cei mai multi suntem politicosi si il ascultam toleranti, cautand in acelasi timp cu disperare un pretext de a ne scuza si a scapa astfel de amicul pisalog. Imaginati-va acum un astfel de personaj in postura de vorbitor public. Credeti ca va reusi sa "uite" macar pe perioada discursului de persoana sa si sa se arate preocupat de nevoile publicului? Probabil ca nu. Regretabil, insa, este ca si oameni altminteri rezonabili tind sa se concentreze cand se adreseaza unui public mai numeros, asupra propriei persoane, in loc sa orienteze discursul inspre nevoile audientei.
Asa se face ca unii vorbitori incep prin vorbi cate 10 -15 minute despre cine sunt ei si cu ce se ocupa, omitand sa raporteze aceste informatii la necesitatile publicului. Evident, trebuie sa spui cate ceva despre tine celor care te asculta, insa foloseste aceasta prezentare pentru a-i convinge ca experienta ta si discursul pe care il sustii ii vor ajuta pe ei. Altminteri, vei vedea ca, oricat de politicosi ar fi, la un moment dat vor renunta sa te mai asculte, prefacandu-se preocupati, dar gandindu-se doar la cum sa faca sa treaca timpul mai repede sau chiar s-o stearga discret din sala, lasandu-te sa monologhezi cat vrei despre temele care te preocupa doar pe tine!


vineri, 28 septembrie 2012

Nu da muzica mai tare!

Ati nimerit vreodata la o nunta la o masa aflata in apropierea orchestrei? Daca da, atunci stiti deja ce pacoste poate insemna un volum disproportionat si cum poate transforma acesta chiar si cea mai inspirata melodie intr-un conglomerat de decibeli care nu fac decat sa-ti agreseze timpanul. N-ati vrea sa le faceti una ca asta ascultatorilor vostri, asa ca antrenati-va vocea astfel incat sa puteti doza volumul acesteia in functie de necesitati. Daca veti avea un microfon, nu va fi nevoie sa faceti eforturi suplimentare: puteti vorbi normal si lasa volumul pe seama instalatiei de sonorizare. Daca, insa, veti vorbi fara microfon, uneori va fi nevoie de o voce puternica. In mod evident, o astfel de voce impresioneaza mai mult decat una firava, in cazul careia, poate, chiar trebuie sa faci eforturi importante de concentrare pentru a deslusi cuvintele. O voce prea puternica, insa, in anumite circumstante, se poate dovedi la fel de deranjanta pentru urechile publicului.
Cui i-ar placea sa asculte un vorbitor care tipa/se rasteste la el? Poti evita, insa, astfel de situatii, adaptandu-ti volumul vocii cadrului in care are loc prezentarea, dar si publicului caruia i te adresezi. Un spatiu generos va cere o voce pe masura, unul intim, o voce care sa nu agreseze audienta. Actorii obisnuiesc sa ia ca reper ultimul rand si sa-si calibreze vocea astfel incat si spectatorii aflati in ultima linie sa le poata auzi replicile.De ce n-ai face la fel? Sigur, pentru asta ai nevoie de exercitiu. Nu e, insa, nici atat de greu si nici atat de complicat pe cat pare la prima vedere!

joi, 27 septembrie 2012

Nimeni nu e perfect!

David Joseph Schwartz, profesor la Universitatea de Stat din Georgia si speaker motivational, explica in volumul sau, "Puterea magica a gandului", cum unii vorbitori esueaza tocmai din dorinta de a fi perfecti, concentrandu-se asupra detaliilor si omitand aspectele esentiale.
"Pregatindu-si un discurs, multi se autoeduca dandu-si o multime de instructiuni, cum ar fi : "Trebuie sa tin minte sa stau drept!", "Nu trebuie sa ma misc si nu trebuie sa-mi folosesc prea mult mainile!", "Nu trebuie ca publicul sa-mi vada notitele!" (...) "Asigura-te ca ai cravata dreapta!", "Vorbeste tare, dar nu prea tare" etc.
Ei, si ce se intampla cand vorbitorul isi incepe discursul?  E inspaimantat din cauza listei voluminoase de lucruri de evitat. Se incurca in cuvinte si se pomeneste intrebandu-se in gand: "Am facut vreo greseala?" Pe scurt, e o catastrofa. Si asta pentru ca s-a concentrat asupra calitatilor lipsite de importanta, banale, relativ secundare, ale unui bun vorbitor, si nu asupra lucrurilor care fac din cineva un mare orator: cunoasterea subiectului in discutie si o puternica dorinta de a-si impartasi cunostintele tuturor. (...) Multi dintre marii nostri oratori au mici defecte (....)

Multi dintre cei mai renumiti vorbitori ai Americii ar pica la examenul unui curs unde metoda de predare este vechea negatie "Nu fa asta, nu fa cealalalta!" Totusi, toti acesti vestiti oratori au un lucru in comun. Au cu totii ceva de spus si ard de dorinta de le comunica celorlalti ceeea ce stiu." Concentrati-va asadar asupra acestor aspecte esentiale, fara a  le ignora pe cele numite de Schwartz "secundare", pregatiti-va temeinic discursul si vorbiti-le cu entuziasm, din inima, celor care va asculta, fara a va face prea multe griji pentru micile greseli pe care inevitabil  le veti comite, pentru ca, amintiti-va ultima replica din "Unora le place jazzul", "Nimeni nu e perfect!"

miercuri, 26 septembrie 2012

Clar, credibil si concret

Cand vezi sau auzi de o carte, o judeci prin prisma autorului, a copertei, a subiectului sau, uneori, doar a titlului. Se stie ca un titlu incitant valoreaza enorm, nu doar in cazul cartilor, ci si, poate chiar mai mult, in gazetarie ori in industria publicitara. Lucrurile nu stau altfel nici in cazul unui discurs, asa ca, atunci cand alegeti titlul acestuia, straduiti-va sa il gasiti pe cel mai provocator posibil. Potrivit specialistilor, pentru a atrage atentia, un titlu trebuie fie sa starneasca curiozitatea, fie sa raspunda interesului publicului, sa ofere o cale simpla si rapida de rezolvare a unei probleme sau sa indemne la actiune, sa fie la persoana a doua sau sa contina date concrete ori sa ofere un termen limita, sa puna intrebari, sa ofere informatii socante sau ceva nou, sa fie clar, credibil si  concret, sa fie optimist si sa ofere publicului cel putin un motiv ca sa urmareasca discursul tau.
Gaseste titlul potrivit si construieste-ti discursul plecand de la el, respecta aceleasi criterii si pe parcursul prezentarii si poti fi sigur ca vei avea audienta pe care ti-o doresti!

De cine ai nevoie?

Oricat de talentat ai fi si oricata incredere ai avea in calitatile tale de vorbitor, pentru a progresa ai nevoie si de... ceilalti. Sigur, e util sa te inregistrezi si apoi sa vezi prestatia ta din perspectiva publicului, atent la ticuri, erori, puncte tari si puncte slabe, insa pentru un feedback eficient ai nevoie si de parerea altora. Poti folosi chestionare (utile, daca intrebarile sunt bine alese), insa nici asta nu e suficient. Daca printre cei din public se afla persoane  in a caror parere ai incredere, roaga-le sa-ti spuna ce-a fost bine, dar si ce trebuie imbunatatit la discursul tau. Cere-le, de asemenea, sa compare prestatia ta cu a altor vorbitori.
Cauta-ti un "antrenor", care iti poate analiza pertinent prestatiile si iti poate oferi sfaturi utile! Nu e obligatoriu sa fie un trainer profesionist! Ganditi-va la scriitorii care le incredinteaza manuscrisele, pentru o prima lectura, celor apropiati si in judecata carora au incredere. Chiar si fara pregatire de specialitate, astfel de persoane pot oferi sfaturi de bun simt si pot observa lucruri care, desi evidente pentru restul lumii, voua va scapa. Profitati de spiritul lor de observatie, tineti cont de sfaturile lor si multumiti-le pentru ajutorul nepretuit!

luni, 24 septembrie 2012

Raspunsuri pentru toti

Sesiunile de intrebari si raspunsuri au rolul de a completa eventualele goluri de informatii din prezentari, de a acoperi acele aspecte ale subiectului atinse doar tangential sau de a lamuri unele notiuni asupra carora poate vorbitorul n-a insistat indeajuns. Sunt, asadar, indiscutabil, utile, insa pentru a le folosi cat mai eficient trebuie sa respectati cateva reguli. Nu acceptati intrebari care n-au legatura cu subiectul si nu blufati, daca nu stiti raspunsul.
Ascultati cu atentie intrebarea, mentinand contactul vizual cu cel care v-o adreseaza, nu-l intrerupeti pana nu-si incheie enuntul, folositi-i numele, daca i l-ati retinut si faceti o pauza inainte de a raspunde. Multumiti-i pentru interes, repetati intrebarea pentru ceilalti, mutandu-va privirea astfel incat sa stabiliti o legatura cu cat mai  multi dintre ei si raspundeti concis la intrebare, permitand astfel cat mai multor participanti sa beneficieze de ocazia de a adresa intrebari si a obtine raspunsuri.

Eu vs. Voi

Avocat si expert in Public Speaking, Rob Sherman le recomanda vorbitorilor sa foloseasca  de cate ori au ocazia cuvintele voi sau dumneavoastra, indicand chiar si un  raport optim, de 1 la 10, intre eu si voi.  Sherman citeaza experimentul realizat de un vorbitor care a sustinut acelasi discurs de doua ori, accentuand intr-o varianta pe eu si in alta pe voi.  Daca in primul caz speakerul s-a ales cu niste aplauze politicoase, a doua oara cuvantarea sa s-a incheiat cu publicul in picioare, aplaudand frenetic.
Concentrati-va, deci,  asupra celor carora va adresati si mai putin asupra voastra, faceti-i pe ei protagonistii discursului vostru, dati-le lor rolurile principale! Procedand astfel, mesajul vostru va ajunge mai usor la cei din fata voastra, iar ecoul pe care il va starni in randul publicului va fi pe masura respectului pe care i-l aratati!

duminică, 23 septembrie 2012

Fara cuvinte

Pauzele au in public speaking rolul non-culorilor, folosite in pictura pentru a pune in valoare asa-numitele culori pure. Folosite eficient, pauzele pot sublinia anumite cuvinte, pot indemna publicul la reflectie auspra altor afirmatii sau va permit un ragaz in care sa va adunati gandurile pentru a merge mai departe.
Ronald Arden, trainer si orator profesionist, identifica, de pilda, sase tipuri de pauze pe care vorbitorii le pot utiliza in cadrul unui discurs: 1. Pauza dramatica, folosita  inaintea unei dezvaluri importante, pentru a crea asteptare. 2. Pauza pentru reflectie, care vine imediat dupa o afirmatie grava si care ii ofera publicului timp pentru a medita la aceasta.3. Pauzele care incadreaza un cuvant sau o fraza, accentuandu-le.
4. Pauza de efect, care are rolul de a destinde sau de a crea mod premeditat impresia de nesiguranta,  pentru un plus de "spontaneitate". 5. Pauza senzoriala, care permite publicului sa savureze afirmatia anterioara.6. Pauzele prin care vorbitorul cedeaza controlul publicului, atunci cand, de pilda, anunti ca astepti intrebarile acestuia sau opiniile asistentei.
Sigur ca exista si altfel de pauze, cum ar fi cea prin care vrei sa obtii atentia publicului la inceputul speech-ului ori sa ii determini pe cei prea guralivi sa faca liniste. Indiferent, insa, de tipul lor, folosite eficient, pauzele pun in valoare un discurs, ii confera greutate si  impun respect, sporesc tensiunea si asigura un plus de dramatism. Utilizati-le, asadar, cu incredere si proftati la maxim de efectul lor!

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Urmaşul lui Figaro

Cum v-ati simti daca v-ati duce la frizer si acesta v-ar intampina spunandu-va fericit: "Sunteti primul meu client!" "Pe ziua de azi?" "Nuuu, primul client pe care il tund vreodata". Imi imaginez ca n-ati impartasi entuziasmul acestuia si, fie ati sterge-o rapid, sub un pretext oarecare, fie, daca ati ramane totusi, probabil din masochism, ati fi pregatit pentru tot ce poate fi mai rau. Ca vorbitor public aflat la primele speech-uri, daca nu vreti sa le dati emotii similare celor din public, trebuie sa va faceti lectiile inclusiv in ce priveste detaliile, astfel incat macar sa dati impresia ca ati mai facut asta si in alte ocazii.
 Verificati-va materialele, aparatele pe care le folositi, exersati utilizarea acestora, repetati-va speech-ul, daca aveti ocazia vizitati locul unde va avea loc prezentarea, faceti tot ce puteti pentru a reduce la minim situatiile care  vor constitui premiere pentru voi. Altfel, va veti trezi in fata publicului ca un chirurg care, cu pacientul pe masa de operatii, le intreaba pe asistente cum arata bisturiul , la ce serveste o pensa sau ce cauta o sonda intr-un spital? Stie cineva ce cauta o sonda in spital???

vineri, 21 septembrie 2012

De evitat!

Una din greselile pe care le comit multi vorbitori este sa lase la urma sesiunea de intrebari venite din public. In acest fel, in loc sa poata incheia cu un final memorabil, vor avea de-a face, in cele mai multe cazuri, cu un final in coada de peste, fara o concluzie clara, care sa intareasca mesajul principal al discursului. Mai mult, daca sesiunea nu decurge cum trebuie, finalul poate deveni prea diluat, cand intrebarile din public se indeparteaza de subiectul prezentarii ori, si mai grav, poate degenera intr-un conflict intre sustinatorii diferitelor opinii, daca vorbitorul nu gestioneaza abil participantii dificili.
Si intr-un caz, si in celalalt, intregul discurs va fi compromis de finalul sau nefericit, asa ca, evitati astfel de situatii, plasand sesiunea de intrebari inaintea incheierii discursului. In acest fel, va va fi si mai usor sa puneti punct sesiunii de intrebari, explicand publicului ca trebuie sa va ramana timp pentru concluzii si va si asigurati ca aveti ultimul cuvant, iar odata cu el, posibilitatea de a impartasi inca o data publicului mesajul principal al speechului vostru.

joi, 20 septembrie 2012

O bijuterie de discurs!

Un sfat util este ca, atunci cand va construiti discursul, sa va ganditi la un sirag de margele. Margelele sunt chiar elementele discursului, anecdotele, povestile, intrebarile si raspunsurile, imaginile si analogiile, in general tot ce ai decis sa intre in alcatuirea speech-ului tau. Unele sunt, poate, mai viu colorate, altele mai stralucitoare, unele mai mici, altele mai mari, dar impreuna trebuie sa alcatuiasca un colier spectaculos, pe care orice femeie si-ar dori sa-l aiba in caseta de bijuterii.
 Pentru a sta, insa, laolalta si a alcatui un sirag, iar nu o gramajoara de pietricele, margelele tale au nevoie de un fir care sa le tina. Chiar daca nu se vede, firul acesta trebuie sa existe, iar elementele discursului sa se insire pe el in ordinea pe care ai ales-o. Fii un bijutier inspirat, alege "margelele" potrivite publicului tau si o idee conducatoare capabila sa sustina intregul sirag si vei vedea ca stralucirea colierului tau nu-i va lasa indiferenti pe cei carora le vei vorbi!


marți, 18 septembrie 2012

Ce obtii cand nu obtii ce ti-ai dorit?

Celor care ezita  sa vorbeasca in public din cauza ca se tem de un esec, trebuie sa le amintesc ca, daca nu  vor face acest pas, depasindu-si fobiile, nu vor deveni  niciodata niste vorbitori cu experienta. Pentru ca orice altceva se poate invata, insa experienta nu se poate decat dobandi. Si nici nu trebuie sa le fie teama de esecuri, pentru ca, daca ati uitat, una din cele mai inspirate definitii ale experientei spune ca "Experienta este ceea ce obtii cand nu obtii ce ti-ai dorit". Cu alte cuvinte, indiferent cum va decurge prezentarea, la final tot vei avea ceva de castigat: ori vei dobandi si mai multa incredere in capacitatea ta de a vorbi in public, ori, daca nu, macar vei acumula experienta, atat de necesara cuiva care doreste sa devina un speaker de succes. Iar daca inca te temi sa vii in fata publicului, gandeste-te ce ti se poate intampla in cazul in care vei sustine, sa spunem, un discurs lamentabil?
 Esti cumva vreun chirurg care opereaza un pacient pe creier? si orice miscare gresita a ta poate avea consecinte tragice? Ori esti soferul unui campion de maretonaj care, daca face vreo manevra gresita, poate zdrobi nu stiu cate alte masini? Nu esti in niciuna dintre aceste situatii, asa ca relaxeaza-te, inspira adanc, si fii pregatit sa ai succes! Iar daca nu-l vei obtine, tot te vei alege cu ceva. Cu ceea ce obtii cand nu obtii ce ti-ai dorit!


Trei zidari

Trei zidari care lucrau umar langa umar, intrebati ce fac, au raspuns in moduri diferite. Primul a raspuns "Pun caramizi", al doilea, "Castig niste bani", iar al treilea: "Eu? Construiesc o cladire care va dainui generatii intregi si va incanta pe toata lumea."
 Ca vorbitor, esti un zidar care, in loc sa lucreze cu caramizi si mortar, construieste cu ajutorul cuvintelor si al ideilor. Depinde doar de tine, insa, ce fel de zidar esti. Poti fi unul care  simte ca  face asta din obligatie sau unul care o face pentru ca in felul acesta isi castiga existenta. Daca, insa, vrei mai mult de atat, fii un "zidar" vizionar, care vede din colo de caramizi si de salariu, largeste-ti perspectiva si impartaseste-le-o si celorlalti!

luni, 17 septembrie 2012

Spectacol total

Toata lumea este de acord ca umorul si povestile constituie sarea si piperul oricarui discurs. Evident, si unul si celelalte trebuie folosite, la fel ca si condimentele mentionate, in proportii potrivite, pentru a avea efectul scontat. Pe de alta parte, insa, nu  doar cantitatea, ci si modul in care ele sunt administrate dau farmecul unui speech. In cazul povestilor, de pilda, daca vreti sa obtineti un efect spectaculos, atunci procedati ca in cazul unui spectacol.

Cand rostiti replicile personajelor, priviti in directii diferite, astfel incat publicul sa asocieze o directie a privirii cu unul dintre protagonistii povestii, alta directie - cu alt personaj. In mod similar, daca puteti face asta, schimbati-va si vocea in functie de caracterul a carui replica o rostiti. Iar daca vreti sa  aveti succes maxim, nu ezitati sa imitati si gesturile personajelor din povestea voastra. Spectacolul va fi total, iar atentia publicului, garantata!

duminică, 16 septembrie 2012

Intrebari si raspunsuri

Chiar si in cazul vorbitorilor experimentati, intrebarile din partea publicului constituie intotdeauna o provocare, fiind unul din elementele asupra carora, orice ai face, nu poti detine integral controlul. Te poti pomeni oricand, asadar, cu o intrebare pe care nu ai prevazut-o sau, mai rau, careia nu-i cunosti raspunsul. Daca se intampla asa, nu intra totusi sub nicio forma in panica. Inainte de orice, multumeste-i celui care ti-a adresat intrebarea, apoi repet-o pentru a te asigura ca au auzit-o toti cei din public, raspunde-i daca stii raspunsul, asigura-te ca a inteles si multumeste-i inca o data, ca o concluzie la interventia sa. Daca nu stii raspunsul, nu te sfii sa recunosti ca nu poti oferi un raspuns satisfacator, promitand ca vei aprofunda subiectul si ii vei oferi cu prima ocazie raspunsul asteptat.
Nu poti sti totul si nici nu e recomandabil sa minti , pretinzand ca stii ceva ce nu cunosti! Daca intrebarea n-are legatura cu tema, atrage-i atentia interlocutorului si, eventual, propune-i sa vorbiti ulterior despre acest subiect, iar daca ai de-a face cu cineva care are o parere ferma despre subiect cu care nu esti de acord, spune-i ca-i respecti opinia, dar ca, in  ce te priveste, ai alta si precizeaza care este aceasta. Indiferent, insa, de atitudinea celui care iti adreseaza o intrebare, zambeste-i si multumeste-i!

vineri, 14 septembrie 2012

Invata si jujitsu!

Nu stiu cine este mai popular: Chuck Norris, omul care doarme cu perna sub pistol, stranuta cu ochii deschisi si a numarat de doua ori pana la infinit sau Stefan Hrusca, cel care iarna nu doarme, ci colinda, iar cand s-a nascut a spus "ler" in loc de "mama"? Primului, insa, i-am citit cateva pagini din cartea "Puterea secreta a sinelui". (In paranteza,  trebuie sa ai ceva curaj s-o citesti pe toata, nu de alta, dar s-ar putea ca, dupa ce ii afli secretul, Norris sa se simta obligat sa iti inchida gura cumva!) Chiar si asa, insa, rasfoind-o doar, mi-a atras atentia un fragment in care Norris aminteste povestea nasterii jujitsului, despre care se spune ca "a fost descoperit de un om care privea cum cade ninsoarea pe ramurile copacilor. Pe cele rigide, zapada se aduna, pana cand, coplesite de greutatea ei, crengile nu mai rezista si se rup, in timp ce ramurelele subtiri si flexibile pur si simplu se dau batute, lasand sa cada zapada de pe ele fara a se frange sau indoi."

Principiului descoperit de parintele jujitsului (care se traduce chiar prin arta supletii) poate fi, insa, aplicat cu succes in multe alte situatii. Inclusiv in cazul particular al vorbitorilor publici, pentru care flexibilitatea ar trebui sa fie cuvantul cheie in tot ce fac, de la modul in care isi structureaza discursul si pana la atitudinea fata de public. Inspirati-va din exemplul ramurelelor capabile sa se indoaie fara sa se rupa si adaptati-va speechul, daca e cazul si din mers, publicului si nevoilor acestora! Evitati atitudinea rigida si actionati precum un luptator jujitsu, care se foloseste de forta adversarilor pentr a castiga confruntarea, folosind energia salii pentru a spori puterea discursului vostru! Poate ca nu veti reusi in felu acesta sa trantiti o usa rotativa sau sa mancati supa cu betisoare chinezesti, cum poate Chuch Norris, dar puteti fi siguri ca veti avea parte de un public la fel de entuziast ca acela al filmelor cu politistul texan!

Casa celor o mie de oglinzi

In folclorul japonez exista o poveste despre un catel, care, afland de un loc numit "Casa celor o mie de oglinzi" se hotaraste sa-l viziteze. Find vesel de felul lui, catelul a intrat voios in casa cu pricina, cu urechile ciulite in semn de curiozitate si dand din coada ca orice catel entuziasmat de o asemenea aventura. Ei bine, spre marea sa surpriza, in casa a dat peste... o mie de catei fericiti, cu urechile ciulite si care dadeau din coada exact ca el. Le-a zambit si i s-a raspuns cu o mie de zambete, asa ca, atunci cand a plecat, si-a spus ca a descoperit un loc minunat, unde-si va dori sa revina ori de cate ori va avea ocazia!
 Un alt catel, a carui fire se deosebea intru totul de a primului, afland si el de "Casa celor o mie de oglinzi", s-a incumetat la randul lui s-o viziteze. Suspicios din fire, a urcat cu teama scarile casei, pregatit pentru tot ce poate fi mai rau, gata sa atace sau, daca provocarea s-ar fi dovedit prea dificila, sa fuga, pentru a-si scapa pielea. Avea, se pare, si de ce, pentru ca, atunci cand a intrat, a dat peste o mie de caini la fel de zbarliti ca si el, maraind si gata de atac. Drept pentru care, s-a grabit sa o stearga din casa, spunandu-si in sinea lui ca acesta e un loc ingrozitor, in care nu-si va mai dori sa calce vreodata.
Cand va pregatiti sa tineti un discurs si va faceti griji pentru cum vor reactiona cei din public, amintiti-va  aceasta poveste. Nu e nevoie sa va duceti in fata lor cu urechile ciulite si dand din coada, dar ar fi bine sa ii intampinati cu un zambet sincer, pe care puteti fi siguri ca vi-l vor intoarce multiplicat!

joi, 13 septembrie 2012

F5

F5 este tasta care actioneaza la calculatoare comanda "Refresh". Din pacate, vorbitorii publici nu au o telecomanda sau o tastatura pe care s-o actioneze periodic, atunci cand constata ca atentia publicului incepe sa scada. Din fericire, insa, exista tehnici pe care le poti folosi si care actioneaza intr-un mod similar. Poti, de pilda, folosi glume, povesti sau poti implica publicul lansand o intrebare provocatoare, poti face practic orice constati ca functioneaza pentru a le starni curiozitatea si a le reimprospata interesul.
Pentru a conta, asadar, pe tot parcursul speech-ului pe atentia lor, convinge-i ca discursul tau ii va interesa pentru ca raspunde unor probleme cu care se confrunta, prezinta-le lucrurile intr-un mod cat mai accesibil, care sa nu-i oblige sa faca eforturi pentru a intelege ce vrei sa le spui, si mentine-le viu interesul actionand periodic un F5 virtual!

marți, 11 septembrie 2012

Ca un bijutier iscusit

Scopul oricarui discurs este/ar trebui sa fie sa transmita un mesaj. Maxim doua! Asta, daca nu cumva adevaratul tau scop este sa umpli timpul publicului cu ceva, orice ar fi acel ceva. Caz in care poti vorbi despre cate in luna si in stele, fara sa te obosesti sa tragi vreo concluzie, eventual insirand anecdote pe banda rulanta pentru a-i face pe oameni sa se simta bine si fara sa-ti faci griji  ca, la final, vor constata ca n-au retinut nimic din speechul tau si nici nu vor sti sa raspunda la intrebarea: Ce-a vrut, de fapt, sa ne spuna? In rest, insa, daca vrei sa sustii un discurs credibil, rezuma-te la una, maxim doua idei principale, pe care ai grija sa le repeti de cateva ori pe parcursul discursului, enuntandu-le eventual sub alta forma. Pentru a te asigura ca nimeni nu va rata mesajul tau, foloseste-te si de un suport vizual si profita de faptul ca atentia publicului este la cote maxime la inceputul si finalul discursului, enuntand mesajul principal atat in primele fraze ale speech-ului, cat si  in incheierea acestuia.
Iar daca vrei sa le oferi un discurs de-a dreptul  memorabil, construieste-ti intregul speech pe acest mesaj cheie, punandu-l in valoare ca un bijutier iscusit, care incastreaza o piatra pretioasa intr-un colier realizat special pentru a-i spori acesteia stralucirea!


Sofer sau posesor de permis?

Cunoasteti posesori de permis auto care n-au condus niciodata? Sau o fac foarte foarte rar? Exista oameni care au permis de conducere de ani de zile si cu toate astea abia daca au parcurs la volan cativa kilometri. Ca si ceilalti soferi, care conduc zilnic, au reusit sa treaca si sala si orasul, pentru a obtine permisul. Cu toate acestea, intre unii si ceilalti exista o diferenta majora: practica. Fara ea, nu te poti numi sofer, ci, cel mult... posesor de permis.
Ca vorbitor, esti in aceeasi situatie. Poti invata oricata teorie, structura discursului, tehnici de sustinere, comunicare nonverbala si paraverbala  etc, dar daca nu practici vorbitul in public vei fi la fel de nesigur, cand vei fi obligat sa sustii un speech, ca un sofer cu permis de conducere, insa fara prea multe ore de sofat in spate.
Exerseza, testeaza-ti abilitatile, slefuieste-le si intra in categoria vorbitorilor profesionisti, capabili sa execute orice manevra cu usurinta si sa se descurce in orice situatie si in fata oricarui public!

duminică, 9 septembrie 2012

Invata de la sportivi!

Ca vorbitor in public, ai multe de invatat de la sportivii de performanta. Gandeste-te la un alergator pe 100 de metri. Cursa dureaza cateva secunde, insa, in spatele ei sunt sute, mii de ore de pregatire. Indiferent cum se numeste, indiferent ce performante a obtinut pana atunci, cand se da startul pleaca din acelasi punct cu ceilalti concurenti si trebuie sa demonstreze inca o data ca este cel mai bun. Orice eroare, de milisecunde, il poate costa scump, asa ca se va concentra asupra acestei curse fara a mai permite niciunui alt gand sa-i deturneze atentia si sa-l impiedice sa-si atinga obiectivul. Pe de o parte, din respect fata de sine, pe de alta,  din respect fata de cei care il sustin: familie, colegi de echipa, antrenori, suporteri, conationali.
Iar cand se da startul, da tot ce are mai bun, chiar daca dupa ce va trece linia de final se va prabusi golit de orice urma de energie. Si chiar daca nu va castiga, va putea sta cu fruntea sus si totodata spera ca, in urmatoarea competitie, care va veni dupa alte sute si mii de ore de antrenament, va obtine mult dorita victorie.
Pregateste-te cu aceeasi seriozitate, concentreaza-te la ce ai de spus publicului si trateaza fiecare discurs ca pe o cursa olimpica, respecta-te pe tine, dar si pe ceilalti si poti fi sigur ca vei deveni un vorbitor de succes!

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Magia unui discurs


Una din cele mai bune metode de a invata cum sa vorbesti in public este sa-i observi pe cei care fac asta deja , invatand din greselile si din reusitele lor depotriva.  Daca vei urmari un vorbitor prost, vei sti ce nu trebuie sa faci, pentru a nu-i calca pe urme, iar daca vei avea sansa sa asisti la un discurs memorabil, vei avea atat bucuria de a asista la niste momente de neuitat, cat si ocazia de a invata cum trebuie sa vorbesti unui public pentru a avea succes.  Discursul presedintelui Barack Obama la nominalizarea oficiala drept candidat pentru un nou mandat  face parte din aceasta a doua categorie,  a discursurilor care merita studiate, de la primele fraze, menite a destinde atmosfera, si pana la incheierea memorabila pe care poti citi mai jos.
"America, niciodată nu am spus că această călătorie va fi uşoară şi nu vă promit asta nici acum. Da, calea noastră este mai grea - dar ea duce la un loc mai bun. Da, drumul nostru este mai lung - dar vom face călătoria împreună. Nu ne întoarcem înapoi. Nu lasăm pe nimeni în urmă, ci ne tragem unii pe alții. Atragem puterea prin victoriile noastre şi învățăm din greşelile pe care le facem, dar ne păstrăm ochii fixaţi pe acel obiectiv îndepărtat, ştiind că Providenţa este cu noi şi că suntem binecuvântaţi să fim cetăţeni ai celei mai mari naţiuni de pe Pământ. Vă mulţumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze şi Dumnezeu să binecuvânteze Statele Unite ale Americii"

Haina il face pe om?

Formula potrivit careia "Haina il face pe om" functioneaza si in cazul vorbitorilor in public. Chiar daca esti un vorbitor innascut si care ii poate face pe cei din fata lui sa ignore detalii precum o cravata prost aleasa sau o  camasa sifonata,  nu te poti duce imbracat oricum atunci cand ai de sustinut o prezentare.
Inainte de orice altceva, trebuie sa ai grija sa iti adecvezi tinuta publicului caruia ii vei vorbi si mediului in care vei sustine  discursul. Regulile de bun simt spun ca trebuie sa te imbraci la nivelul celor carora li te adresezi sau putin peste, avand grija sa nu fii neglijent, dar nici sa nu exagerezi, imbracandu-te prea pretentios. Daca, insa, vei fi pus sa alegi intre neglijent si prea dichisit, e de preferat sa alegi a doua varianta. Totodata, trebuie sa te imbraci cu ceva in care sa te simti bine si sa arati la fel.
Nu ezita, deci, sa te uiti in oglinda si sa incerci sa te pui in postura celor din public, intrebandu-te daca ti-ar inspira incredere cineva care arata ca tine imbracat in acest fel. Daca raspunsul este Da, atunci e in regula sa te duci astfel imbracat pe scena. Evita hainele extravagante, care ar putea deturna atentia publicului de la discurs, lasa acasa accesoriile inutile, prefera un stil simplu si cu bun gust, unuia excentric sau de-a dreptul indoielnic. Ia-ti incaltaminte comoda, de preferinta neagra si lustruita cum trebuie, haine curate, comode si bine calcate si vei putea fi sigur ca vei constitui o prezenta agreabila pentru cei care te vor urmari!

Nota: Articolul de fata incearca sa raspunda sugestiei venite de la Eduard, unul dintre cititorii acestui blog, caruia ii multumesc pentru interes. Va multumesc, de altfel, tuturor celor care zilnic sau macar din cand in cand va gasiti timp sa cititi aceste materiale, fie ca le gasiti utile sau doar interesante! Iar daca aveti intebari ori sugestii de teme pe care le-ati dori tratate ori chiar lamurite aici, astept mesajele voastre, sub forma de comentarii la articole!

joi, 6 septembrie 2012

Inchide cercul!

Un discurs cu o introducere atractiva si un continut pretios mai are nevoie de un singur element pentru a satisface asteptarile publicului: o incheiere memorabila! Ca in cazul unui film cu happy end, dupa care oamenii ies satisfacuti din cinematograf.
Cum puteti face asta? Inainte de orice altceva, nu incheiati discursul abrupt, asa cum fac unii regizori care lasa lucrurile " in aer", obligandu-i pe spectatori sa-si imagineze ei insisi finalul povestii pe care au urmarit-o pana atunci cu sufletul la gura. Preveniti-i ca va apropiati de finalul discursului pentru a-i face (si) mai atenti la ce le veti spune si rasplatiti-le atentia printr-o incheiere demna de Oscar!
Puteti incheia cu o recapitulare succinta si aplicata a ceea ce le-ati expus pe parcursul speechului, cu un indemn la actiune, cu o poveste personala sau, cel mai bine, incheiati asa cum ati inceput. Daca ati folosit o poveste in deschidere, reveniti la ea, de aceasta data din perspectiva informatiilor impartasite publicului pe parcursul discursului, sau apelati la o alta poveste, stabilind, insa, o conexiune logica intre ele. Daca ati inceput prezentand statistici, reveniti la ele si comentati-le din noua perspectiva, la fel, daca ati inceput glumind pe seama unui subiect, incheiati pe acelasi ton cu referire la aceeasi tema, lasandu-i, daca puteti face asta, razand in hohote. Procedand astfel, inchizand cercul, filmul regizat de voi va avea happy end iar publicul se va putea bucura de un discurs complet!



miercuri, 5 septembrie 2012

Convinge-i din prima!

Poate parea greu de facut, insa trebuie sa iti "agati" publicul" inca din primele minute. Daca iti scapa printre degete in aceasta faza, tot restul discursului va fi o cursa de urmarire ape care o vei incheia gafaind. Primele minute sunt asadar vitale si trebuie sa profiti de ele pentru a-i convinge ca meriti atentia lor. Iar pentru asta, te poti folosi de orice: povesti personale, intrebari ,citate, imagini, statistici, declaratii, umor, opinii ale expertilor, sunete, recuzita, marturii, povesti de succes... Poti face asadar orice, cu conditia sa reusesti sa-i provoci sa te urmareasca, castigandu-le increderea si dezavaluindu-le la ce sa se astepte de la discursul tau. Ai totusi grija, pentru ca primele minute sunt totodata si cele in care iti programezi publicul, indicandu-i la ce se poate astepta din partea ta. Nu-l dezamagi, deci, promitandu-i marea cu sarea si apoi batand apa in piua.
Daca incepi cu umor, continua pe acelasi ton, daca incepi dramatic, continua in acelasi stil. Primele minute sunt coperta cartii pe care publicul o deschide incitat de titlu si de grafica. Nu-l dezamagi, promitandu-i ca va citi o carte de aventuri si oferindu-i un tratat despre cresterea melcilor de gradina, pentru ca data viitoare nimeni nu-ti va mai cumpara vreun volum!

Simti energia?

Oricat de bine structurat, de valoros ca informatie si de spectaculos ar fi discursul vostru, nu veti avea succesul pe care vi-l doriti daca, atunci cand il sustineti,  nu o veti face cu pasiune. Incarcati-va cu energie, bucurati-va de experienta si lasati sa se vada asta, zambind, comunicand sincer  si indemnandu-i pe participanti sa se bucure alaturi de voi. 
Ganditi-va la cei care preiau melodiile altora. Notele, masurile, versurile, toate sunt aceleasi, insa, in cele mai multe situatii, nu vor reusi sa se ridice la inaltimea interpretarii originale. Iar asta nu se explica decat prin faptul ca, nefiind piesa lor, nu se implica emotional. Vor interpreta corect partitura , insa asta nu este de ajuns. Pentru a misca publicul, e nevoie si de pasiune. Eliberati-o, lasati-o sa iasa la lumina si veti avea parte de reactii pe masura.

luni, 3 septembrie 2012

Ceva nou

Nimeni nu-si doreste, cred, sa-si piarda timpul ascultand un vorbitor care nu-i spune ceva nou ori care nu-i ofera macar o perspectiva originala asupra unor lucruri pe care le cunoaste deja. In consecinta, asa cum nu se cuvine sa te duci intr-o vizita cu mana goala, nu te duce nici tu la intalnirea cu publicul fara a te pregati temeinic.
 Documenteaza-te, cerceteaza, colecteaza si prelucreaza informatia, insistand asupra elementelor inedite! Abordeaza subiectul dintr-o perspectiva noua! Procedand astfel, vei avea ce-ti trebuie pentru a concepe un discurs remarcabil, care sa satisfaca si poate chiar sa intreaca asteptarile publicului!

In pijama sau la costum?

Oricat de bun vorbitor ai fi, oricata experienta ai avea, nu te aventura in fata publicului fara sa-ti fi pregatit discursul. Asa cum nu te-ai duce niciodata la o nunta fara sa-ti scoti din sifonier un costum, o camasa calcata, un papion sau o cravata, la fel, nu poti urca pe scena inainte de a-ti fi structurat, sedimentat, revizuit informatiile pe care vrei sa le impartasesti asistentei. Practic, a nu-ti pregatit discursul este sinonim cu a nu-ti respecta publicul si, in acelasi timp, a nu te respecta nici pe tine. Daca tu nu consideri ca aceia carora le vei vorbi merita sa-ti "pierzi" cateva  ore sau zile pentru a pregati un discurs, inseamna ca nu-ti pasa daca discursul tau ii va ajuta sau nu in vreun fel. E ca si cum ai sti ca iti vin musafiri si, cand acestia iti suna la usa, ai iesi in pijama, poate si cu galeata de gunoi in mana... Asa ceva  nu se face!!
 Gandeste-te ca, sa spunem, ai in  fata 50 de oameni iar discursul tau dureaza o ora. In total, asadar, publicul iti acorda 50 de ore din timpul sau. Nu crezi ca merita sa sacrifici macar cateva ore sau zile din timpul tau pentru a le oferi o experienta pe masura asteptarilor? Pregateste-te, asadar, pentru discurs, cum ai face-o pentru... nunta anului! Alege cele mai bune informatii, aseaza-le in prezentare cum se poate mai bine si intampina-ti publicul cum ai face-o cu niste invitati de vaza!

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Un meci de poveste

Orice microbist va aprecia, fara dubii, o victorie categorica a echipei sale preferate, la capatul unei partide pe care favoritii sai au dominat-o din primul si pana-n ultimul minut, fara sa le dea vreo emotie suporterilor. Pe de alta parte, o victorie smulsa in ultima secunda, dupa  un meci cu o istorie tumultuoasa, cu rasturnari de situatii, genul de partida "interzisa cardiacilor", va avea mult mai mari sanse sa devina o poveste de spus nepotilor, la gura sobei sau in fata... caloriferului!
In acelasi mod, un discurs corect, in care enuntati clar ideile de la bun inceput si le bifati una cate una, intr-un mod agreabil si respectand logica lucrurilor, va fi satisfacator pentru toti cei prezenti. Daca, insa, vreti un discurs memorabil, trebuie sa va asumati unele riscuri si sa "rupeti" monotonia, introducand si elemente de suspans. Faceti-o, insa cu grija, astfel incat, la final, scorul de pe tabela de marcaj sa fie in favoarea voastra!